Eu am avut mai multe animale de companie: si caini si pisici (si in acelasi timp si separat). Si, desi trebuie sa recunosc ca imi placeau mult mai mult cand eram copil decat acum, ca persoana matura, totusi am simtit mai mereu nevoia de a avea unul in preajma. M-a pregatit asta pentru ce inseamna sa ai un copil? Nu cred.
Desigur, si pe animalul de companie am fost nevoita sa il ingrijesc chiar cand nu imi facea asa de mare placere. Si dupa el a trebuit sa sterg in casa de nenumarate ori, pana cand a invatat cum se procedeaza. Si o fac si acum, de fiecare data cand ies afara. Cu toate astea nu se compara in niciun fel cantitatea de energie implicata pentru a face lucruri care nu iti plac.
Si pentru animalute mi-a tremurat inima atat de tare incat am uitat cum se numesc atunci cand a trebuit sa le supun unei proceduri medicale. Totusi nu se compara in niciun fel cu grija si stresul permanent pe care il simti pentru copilul tau. Si asta chiar si fara vreo problema medicala, doar pentru ca trebuie sa decid daca sa ii dau sau nu o prajitura de la cofetarie.
Si animalutele mi-au schimbat viata si m-au obligat sa le iau in calcul inainte de a-mi indeplini placerile, cum ar fi sa ies la un film dupa serviciu. Cu toate astea am putut sa spun fara sa simt ca as fi ingrozitoare 'lasa, sa mai stea cateva ore, va rezista.' Si chiar daca stiam ca nu se va simti prea bine fara mine asta nu m-a impiedicat sa plec la mare, fiindca asta imi placea mie. De cate ori fac asta de cand am copii? Ei bine, nu s-a intamplat.
Si animalele de companie mi-au dat fel de fel de emotii in urma comunicarii cu ele: am ras cand faceau vreun giumbusluc, m-am enervat, am incercat sa le educ, mi-am facut planuri in privinta lor, am citit cum le pot ingriji mai bine. Cu toate astea nu exista grad de comparatie cu modul in care poate un copil sa iti acapareze toata fiinta si sa te transforme intr-un fel de oglinda a lui.
Multi spun ca animalele de companie le-au modelat personalitatea, ca le-au ajutat sa devina mai bune, mai empatice, ca le-au facut evidente trasaturi de personalitate nu tocmai placute si datorita lor au reusit sa le schimbe. Perfect adevarat, cu toate astea nu prea cred in impulsul de a deveni cel mai bun om posibil pentru cainele sau pisica ta. In schimb pentru copilul tau esti in stare sa te schimbi la 180 de grade.
Este posibil sa iti iubesti animalul de companie, ba chiar este posibil sa il consideri copilul tau, doar auzim suficiente doamne prin parc cum isi striga cainii 'Azorel, hai la mami', cu toate acestea nu cred ca daca ai avut un animal de companie atunci esti mai pregatita pentru ce inseamna sa fii mama. Diferentele sunt atat de mari incat, la fel, ai putea fara niciun fel de baza sa crezi ca daca verisoara ta a avut un copil si ti-a povestit cateva lucruri inseamna ca stii tot ce trebuie despre ingrijirea copiilor.
