Nu m-am ferit niciodată să povestesc prin ce am trecut eu şi soţul meu, pentru a deveni părinţi. A fost o călătorie lungă, începută prin 2009 şi presărată cu două pierderi de sarcină, operaţii ginecologice şi zeci de tratamente împotriva infertilităţii.
După pierderile de sarcină, am mers la un specialist în fertilizare care m-a diagnosticat cu Sindromul Ovarelor Polichistice, mirându-se de faptul că reuşisem deja să rămân însărcinată. Mi-a găsit un chist uriaş care trebuia extirpat, înainte de a încerca să rămân gravidă din nou.
După ce am trecut peste această etapă, am reîncercat să devenim părinţi prin inseminare intrauterină. În urma primelor patru încercări, am rămas gravidă cu o fetiţă, în anul 2012. Ne-am bucurat că viaţa ne-a zâmbit şi ne-am mai încercat norocul o dată, reîntorcându-ne la acelaşi medic după un an şi jumătate.
De data aceasta, după cinci încercări eşuate de inseminare, doctorul ne-a spus că fertilizarea in-vitro este cea mai bună opţiune şi, în fapt, singura rămasă.
La câteva luni după ce fetiţa noastră a împlinit doi ani, am rămas gravidă cu gemeni, în urma fertilizării in vitro. Nu putem spune cât de extaziaţi şi de emoţionaţi am fost, când am aflat…
►Citeşte şi 8 lucruri mai putin cunoscute despre gemeni
La 34 de săptămâni, a venit pe lume şi perechea noastră de gemeni.
Am făcut câteva fotografii în care se pot vedea diferenţele de dimensiuni ale burţii mele, la fiecare dintre sarcini, dar şi dintre cei mici, în burtică, în diferite etape ale dezvoltării. Eu şi soţul meu încă suntem uimiţi de drumul pe care a trebuit să îl parcurgem pentru a avea copiii pe care astăzi îi ţinem în braţe. Nu aş schimba nimic, în ciuda durerilor şi a stresului prin care am trecut! Cei trei copii ai noştri, acum de 5 şi respectiv 2 ani şi jumătate, sunt lumea mea şi miracolele pe care nu le-aş fi trăit niciodată, dacă medicina nu ar fi fost atât de avansată. Pentru asta, suntem extrem de recunoscători!
