Din păcate, tot mai multe cupluri suferă de infertilitate, iar reproducerea umană asistată a devenit singura șansă viabilă pentru cei care își doresc să aibă un copil. Inseminarea artificială și fertilizarea in vitro sunt doua dintre cele mai căutate metode care încearcă să facă ceea ce natură nu poate. Iată care sunt recomandările doctorului Massawi Tarig, medic specialist în obstetrică-ginecologie, supraspecializat în reproducere umană asistată și infertilitatea cuplului.
Din păcate, tot mai multe cupluri suferă de infertilitate, iar reproducerea umană asistată a devenit singura șansă viabilă pentru cei care își doresc să aibă un copil. Însă drumul până la obținerea a două linuțe roz pe un test de sarcină este extrem de lung și de complicat. Inseminarea artificială și fertilizarea in vitro sunt două dintre cele mai căutate metode care încearcă să facă ceea ce natură nu poate.
Totodată, în rândul cuplurilor care sunt diagnosticați cu infertilitate există multă confuzie în ce privește cele două metode de reproducerea umană asistată.
Ce înseamnă inseminarea intrauterină?
Inseminarea intrauterină IUI înseamnă prelucrarea spermei partenerului în laboratorul de embriologie şi introducerea ei în cavitatea uterină la momentul inducerii ovulaţiei. Această procedură presupune monitorizarea foliculului pe ciclul natural şi urmărirea ovulaţiei/ inducerea ovulaţiei sau un tratament de stimulare ovariană cu Clomifen tablete sau gondotrofine injectabil.
Inseminarea intrauterină este recomandată în caz de:
- endometrioza forma medie
- modificări ale spermogramei
- cicluri anovulatorii
- ovare micropolichistice
Investigaţiile care se impun înainte de inseminare sunt :
- spermograma/spermocultura
- analize hormonale minime pentru femeie : AMH, Prolactina , Fsh, Tsh, T3, freeT4
- culturi din col, secreţie vaginală, examen Papanicolau
- histeroscopie
- histerosalpingografie
- asigurarea permeabilităţii trompelor uterine – o condiţie principală.
Rata de succes în cazul cuplurilor cu parametri normali este:
- pe ciclul natural : 4-5%
- prin stimulare cu Clomifen : 7-8%
- prin stimulare cu gonadotrofine : 16-20%.
În caz de eşec, procedura se poate repeta peste 2-3 luni. O eventuală recomandare de FIV se poate efectua după 3 inseminări eşuate, luând în calcul preţul IUI, dar şi rezerva ovariană şi vârsta pacientei.
Ce înseamnă fertilizarea in vitro?
Fertilizarea în vitro (FIV) presupune fecundarea ovocitului (obţinut prin stimulare ovariană sau pe ciclul natural) cu un spermatozoid în laborator şi transferul embrionului obţinut în cavitatea uterină.
Fertilizarea în vitro este recomandată în caz de:
- cuplu cu infertilitate idiopatică
- endometrioza gradul IV
- cuplu cu infertilitate de cauză tubară
- FIV în vederea PGD, PGS
- Infertilitate masculină
►Citește și Fertilizarea in vitro cu ovocite donate
Analizele care se impun înainte de FIV:
- spermograma/spermocultura
- analize hormonale partenerului feminin: estradiol, Lh, Fsh, AMH, Prolactina, Tsh, T3, freeT4 , testosteron, ATPO
- culturi din col, secreţie vaginală, examen Papanicolau
- ecografie transvaginala între ziua 2-a şi a7-a a ciclului menstrual
- histeroscopie exploratorie
- investigaţii de trombofilie (necesare doar în anumite situaţii)
- consult psihologic, genetic, endocrinologic, urologic.
Etapele FIV sunt următoarele:
- stimulare ovariană: doza şi protocolul se stabilesc în funcţie de rezervă ovariana, AFC şi vârsta pacientei
- monitorizarea numărului şi dimensiunile foliculilor, dar şi grosimea şi forma endometrului
- inducerea ovulaţiei
- puncţie ovariană pentru recoltarea ovocitelor
- fertilizarea ovocitelor în laborator
- embriotransfer
- tratament de susţinere
- analiza pentru stabilirea hormonului betaHCG după 14 zile de la embriotransfer
Sidromul de hiperstimulare ovariană
Sindromul de hiperstimulare ovariana (OHSS) este o complicaţie iatrogenă a fazei luteale şi/sau a sarcinii incipiente după inducerea ovulaţiei (provocarea ovulaţiei la femeile cu ciclu anovulator), sau a stimulării ovariene (în contextul inseminării intrauterine sau fertilizării în vitro).
Pe scurt, acest sindrom reprezintă o reacţie exagerată a organismului la utilizarea medicaţiei de inducere a ovulaţiei. Iată câteva specificații:
• Creşterea permeabilităţii capilarelor determină pierdere de lichide, balonare, greaţă şi distensie abdominală.
• Manifestări uşoare de OHSS sunt frecvente după stimularea pentru FIV, apărând în o treime din cazuri.
• Formele moderate se tratează ambulator cu: reducerea eforturilor, hidratare, monitorizarea volumului urinar.
• Formele grave necesită internare şi hidratare intravenoasă.
• Simptomele apar după administrarea HCG şi dispar spontan, de obicei într-o săptămână.
• La femeile gravide simptomele persistă 2 - 3 săptămâni sau mai mult şi apoi se reduc gradual.
• Examinarea ginecologică nu este recomandată deoarece ovarele mărite şi chisturile se pot rupe sub presiune.
• Monitorizarea şi hidratarea orală sunt suficiente în majoritatea cazurilor.
În cazurile severe se recomandă puncția. Aceasta poate fi foarte periculoasă dacă nu este efectuată de un medic cu experienţă, putând să conducă la lezarea unor vase (cu hemoragie uneori masivă) sau a rectului sau intestinelor.
