Sari la conținut

ce parere aveti despre adoptie?

ce parere aveti despre adoptie?

Răspunsuri
Cred ca pentru familiile care nu pot avea copii este o binecuvantare. Din pacate tot mai multe familii se lupta cu aceasta "boala" daca putem sa-i spunem asa si dupa foarte multe tratamente si incercari esuate de a avea un copilas, trebuie sa se lupte si cu un sistem defect, pentru ca am inteles ca dureaza foarte mult si este foarte greu sa infiezi un copil.
marturisesc ca daca nu s-ar fi intamplat sa am proprii copii nu as fi avut curaj sa ma ingrijesc de unul. si, desigur, cea mai mare pierdere ar fi fost a mea!
Nu stiu cine are curajul sa adopte un copil....e un lucru foarte frumos,dar extrem de dificil...
Si eu m-am intrebat adesea daca as putea sa infiez un copil. Raspunsul este: nu stiu. Vorba aceea, te atasezi si de un caine, daramite de un copil, deci problema nu e ca nu l-as iubi, dar ... nu stiu, mi-e tare teama.
E greu sa iei o astfel de decizie, dar cand o faci trebuie sa fii ferm convins si hotarat si sa iti asumi intreaga responsabilitate.
Dar cine stie ce ne va rezerva viitorul ?
Cred ca ajungi sa iubesti un suflet pe care il iei in ingrijire de mic, la fel cum iti iubesti propriul copil...asta daca nu ai un copil al tau, insa daca ai deja un copil, trebui sa ai un suflet foarte mare, sa fii capabil de dragoste neconditionata si sa stii sa arati aceeasi afectiune atat fata de copilul tau cat si fata de cel infiat...eu cred ca sunt de admirat cei care pe langa propiul copil aleg sa mai infieze un copil, pentru a acorda o sansa unui suflet parasit...cat despre cei care nu pot avea copii si infiaza, nu pot decat sa sper ca ii vor iubi ca si pe proprii copii, e greu sa-ti doresti un copil si sa nu-l poti avea...
cred ca trebuie sa ai mult curaj sa faci adoptia,nu sti cum este propriul copil dar sa fie al altcuiva nici macar sa nu stii de unde provine...eu nu as avea curaj sa fac asta.multumesc lui Dumnezeu ca am un puiut .
Din nefericire sunt si parinti care in ciuda tuturor incercarilor de a avea un copil, nu isi pot indeplini aceasta dorinta si atunci adoptia ramane singura optiune...pe de alta parte exista si mame care isi abandoneaza copii in centre de plasament iar acesti copii chiar nu au nici o vina ca au ajuns pe lume si daca sunt ingrijiti si educati cum trebuie, poate vor ajunge sa schimbe ceva in lume, pot ajunge oameni de seama, pot avea orice meserie din lume...sunt si ei suflete ca si noi toti ceilalti, atat doar ca nu au avut acelasi noroc...cred ca daca nu as fi avut copiii mei, as fi adoptat un copil, insa unul foarte mic, sa simt tot ce simte o mama, nopti nedormite, scutece, vaccinuri, camin, gradinita...
sunt pro adoptie atunci cand nu exista alta solutie de a avea un copil al tau, decat fara copii mai bine adopti dar sunt pro adoptie si in cazul in care ai proprii tai copii dar doresti sa faci un bine si unui copilabandonat si itit permiti sa o faci, cred ca in fata lui Dumnezeu este un lucru mare sa poti adopta un copil si sa-i oferi familia de care are nevoie.
eu sunt de parere ca daca iei un copil spre adoptie de mititel ,il poti iubi si nici macar nu o sa faci diferenta ca e sau nu e al tau,il educi si il inveti sa fie exact cum vrei tu
eu as fi adoptat cu mare drag un copil
Este tare greu de luat aceasta decizie, si cu siguranta eu as fi fost de acord cu aceasta varianta daca nu as fi putut sa am un copil...iar daca il iei de mititel, este imposibil sa nu te atasezi de el si sa il iubesti ca pe propriul tau copil... Si intradevar, pentru familiile care nu pot avea copii, aceasta posibilitate este o adevarata binecuvantare.
mie personal mi se pare cel mai minunat lucru pe care il poti face..eu cred ca educatie joaca un rol foarte important aici, ca si in cazul copilului care e sange din sangele tau..am o cunostinta ca carei fiu este total diferit de restul familiei, si nu intr un mod bun, si are 2 copii si pe amandoi i a educat la fel..deci iti poate face mari surprize si propriul tau copil, asa ca nu e o regula ca cel pe care il adopti sa nu fie muult mai bun
pt a adopta un copil nu iti trebuie curaj. ci o inima curata si cu multa dragoste, gata sa o revesi pe minunea care o ai in fata ochilor. mama mea asa mi-a spus : "in ambele cazuri (adica si la mine si la sora mea) am avut o inima deschisa, increzatoare, plina de dragoste si Dumnezeu mi-a dat dupa inima mea, doi copi minunati."ii multumesc Lui Dumnezeu pt parinti mei.
buna, eu ii felicit pe oamenii care infiaza copii indiferent care este motivul, ca nu ii pot avea pe ai lor biologici sau ca au un suflet mare. bucuria merge in doaua sensuri , parintele este parinte si copilul are parinti, astfel viata le da o sansa sa fie mai buni, pacat ca la noi in tara sistemul este greoi in ceea ce priveste adoptiile.
Pana la urma parinti sunt cei care te cresc. Chiar daca este si o chestie de sange, ca este al tau si este mai iubit find o bucata din tine.DAr si copii lasati de parinti pot fi la fel de buni. Stiu ca sunt si barbati care nu vor sa auda de adoptie.DAca as avea putere financiara as adopta
sunt perfect de acord si acum ma gandesc sa adopt un copil desi am anul dar imi este frica sa nu fie situatie urata atunci cand va afla adevarul,mie frica sa nu se faca diferente intre un copil adoptat si copilul natural si ma gandesc sa nu apara certuri si dispute chiar si intre copii,dar mi-as dori totusi 2 copii,nu stiu cum voi proceda
Mi se pare un act de curaj! Dar un act de curaj este si hotararea de a deveni mama pe cale naturala. E drept ca nu poti cunoaste istoricul familial al copilului pe care il adopti, dar poti avea surprize neplacute si cu propriii copii. Asa ca singura diferenta o face iubirea si implicarea nedisimulate. Daca si partenerul tau e de acord, nu mai amana momentul. Sentimentul de a fi mama unui pui de om nu are asemanare!
Trimite răspunsul la întrebare
Sunt tătic necenzurat
Abonează-te la newsletter

adevarul.ro

click.ro

Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!