Sunt sau nu sunt însărcinată? O întrebare veche de când lumea, al cărei răspuns are o istorie de mii de ani, căci banalul test de sarcină din zilele noastre părea desprins din cărțile de magie în secolele trecute. Și nu vorbim despre legende și superstiții, ci despre practici atestate documentar. Iată o scurtă istorie a testului de sarcină...
De la semințele de grâu și orz și până la banala bandă din zilele noastre, testul de sarcină are o istorie de câteva mii de ani. Mai precis, prima menționare a acestuia apare într-un document hieroglific din 1350 î.H, din Egiptul antic. Pe atunci, femeia trebuia să urineze pe grâu şi seminţe de orz. Dacă grâul germina, femeia urma să nască o fată, iar dacă orzul germina, urma să nască băiat. Dacă nici grâul și nici orzul nu încolțeau, însemna că femeia nu era însărcinată. Se pare că metoda a fost verificată prin 1960 de cercetătorii americani și un sâmbure de adevăr tot există: nivelul mai ridicat de estrogen din urina unei femei gravide putea stimula germinarea, dar nu avea nicio legătură cu identificarea sexului copilului.
Cât despre grecii antici, și ei aveau diverse metode prin care puteau afla dacă o femeie va deveni mamă sau nu. Hipocrate credea că sarcina putea fi descoperită dacă femeia consuma o anumită băutură, pe bază de miere, seara, înainte de culcare. Asta după ce, în prealabil, respectiva observa întârzierea menstrei. Dacă, în timpul nopții, femeia manifesta crampe și balonare însemna că este însărcinată.
Mai târziu, în Evul Mediu, vracii testau urina pentru a depista o eventuală sarcină. Dacă un ac pus într-o fiolă cu urină devenea roşu sau negru, femeia era cel mai probabil însărcinată. O altă metodă populară implica amestecul urinei cu vin şi citea sarcina în modificările apărute în culoare.
►Citește și 5 moduri în care faci greșit testul de sarcină
Prin secolul al XV-lea, vracii se foloseau de ajutorul unei chei scufundate într-un bazin peste care femeile urinau. Rezultatul apărea după trei ore de așteptare: dacă zăvorul sau cheia lăsau o urmă pe fundul bazinului însemna că femeie va naștere unui copil.
Un secol mai târziu, medicul Jacques Guillemeau promova o altă metodă: testul ochiului. ”Dacă o femeie are ochii duși în fundul capului, pleoapele lăsate, pupilele micșorate și vase de sânge umflate în colțul ochiului, acestea sunt semnele unei sarcini”, nota Guillemeau la acea vreme.
Jacques Guillemeau, medicul francez care a inventat "testul ochiului"
Abia în 1920 cercetătorii din domeniul medical au identificat un hormon care apare numai la femeile gravide - hormonul uman al sarcinii (hCG) - şi, astfel, au marcat momentul istoric al stabilirii ştiinţifice a gravidităţii. Dar testele dezvoltate ulterior s-au dovedit destul de scumpe şi complicate, plus că nu aveau o acurateţe ridicată.
Însă cercetările au continuat și, în 1972, oamenii de știință au anunţat existenţa unui test de sarcină care putea face diferenţa între hormonul gravidităţii şi alţi hormoni şi nu putea fi păcălit de medicaţie. Astfel, în 1976, producătorul Warner-Chilcott a solicitat aprobarea pentru punerea în vânzare pe piaţă a unui test de sarcină: costa 10 dolari, avea mai multe „componente”, dar putea fi făcut de orice femeie în intimitatea căminului ei şi avea o acurateţe ridicată, deși întreaga procedură dura două ore.
Ce se întâmplă în prezent? Metodele de testare au evoluat considerabil, rezultatele se văd în câteva minute, acurateţea este de 99%, iar costurile de achiziţionare sunt accesibile.
Sursa: mom.me
