Dacă ai născut prin cezariană, ştii foarte bine ce înseamnă asta: o anestezie şi o rană. O rană care doare foarte tare. O rană care nu arată deloc bine, după naştere. Şi foarte multă durere.
Dacă nu ai născut prin cezariană, s-ar putea să spui despre mămicile care au ales sau au fost nevoite să aleagă această cale că au optat pentru calea cea mai uşoară, ca să le fie lor mai bine.
Olivia White, mămică a doi copii şi blogger de parenting, supărată pe cei care judecă mamele care nasc prin cezariană, a împărtăşit într-o postare de Instagram un punct de vedere important, care ar trebui să dea de gândit tuturor criticilor. În postare, a explicat decizia de a pune un selfie la câteva ore de la naştere, pentru ca toţi cei ce o judecă „să vadă clar unde te taie pentru a scoate din tine o întreagă persoană.”
►Citeşte şi Dragă mamă care ai născut prin cezariană
"Uitaţi-vă aici – bine, nu e cel mai potrivit unghi din care să îţi faci un selfie – sau poate e? Dar cine nu şi-ar face un selfie la doar câteva ore de la naştere, pentru a arăta lumii întregi cum ai fost tăiată, pentru a ţi se scoate o întreagă persoană din tine? Cam aşa arăţi la câteva ore după o cezariană. Pentru toţi cei care cred că asta e calea mai uşoară, încercaţi şi voi experienţa unei tăieturi de 15 cm în abdomen, precum un peşte eviscerat şi cusut înapoi, în timp ce simţi cum parcă organele interne încearcă să evadeze. Adică da, sigur, totul e lapte şi miere, până când anestezia se duce! După aia e ca şi cum ai fost lovită de un autobuz care, ca să se asigure că nu te-a ratat, a şi dat cu spatele şi a mai trecut peste tine o dată. Dacă nu iei calmantele în timp util, exact înainte ca cele precedente să-şi piardă efectul, vei simţi cu siguranţă că trăieşti (şi-ţi vei dori să nu fi fost aşa). Cel mai rău e că te vei simţi ca şi cum vei purta mereu chiloţi gogoşar, care îţi vin până în talie, deoarece doar gândul că vei purta haine care-ţi vin până în zona de sub buric este un coşmar. Oricine a trecut prin cezariană ştie că va fi mereu dependentă de colanţi şi de dresuri, deoarece oricât ai vrea nu poţi scăpa de şanţul lăsat de cicatrice... Însă, nici măcar pentru toate rochiile strâmte, care îmi veneau perfect înainte să rămân gravidă, n-aş schimba nimic din experienţele prin care am trecut. Pentru că dacă n-ar fi existat această opţiune de a naşte, e posibil să nu mai fi fost astăzi azi.”