V. cântărea 780 de grame când s-a născut la 26 de săptămâni. Doctorii i-au spus lui T., tatăl ei și prietenul meu, că șansele de supraviețuire nu sunt mari. Cum ar fi putut fi, nu cred că era mai mare decât o mână de om.
Au pus-o într-un incubator și T. îmi povestea în acele zile cât de neputincios se simte pentru că nu poate face altceva decât să se uite la ea și să o roage să lupte cu tot ce are.
V. a depășit perioada critică și a început să respire de una singură. Iar doctorii i-au spus lui T. că trebuie să aștepte până la 2 ani ca să îi poată face o serie de teste prin care să afle dacă V. s-a dezvoltat normal din punct de vedere neural. Vă puteți imagina cum o fi să trăiești cu această nesiguranță, cu această teamă timp de 2 ani? Eu nu, nu pot.
(...)
Citește mai mult pe celmaibuntata.ro
