Poti trece prin travaliu intr-un mod mai simplu sau mai complicat. Are putina legatura cu toleranta la durere, dar foarte multa cu felul in care alegi sa-l faci.
De curand, am scris despre interventiile medicalizate asociate travaliului si despre cum pot strica ele acest moment important din viata unei femei. Mai grav decat faptul ca femeile isi abandoneaza puterea innascuta in mana personalului medical si accepta sa treaca prin toate aceste interventii este acela ca, de multe ori, nici macar nu li se cere aprobarea pentru fi bagate in aceasta cascada medicala, al carei rezultat este un travaliu lung, dureros si extenuant. O prietena tocmai a nascut natural si mi-a povestit cum i s-a rupt apa, a ajuns la spital cu contractii la cinci minute, la locul faptei, acestea s-au rarit si au scazut in intensitate, iar personalul medical n-a mai avut rabdare: i-au bagat pitocina pe vena, ca sa-i accelereze travaliul. A urmat razvratirea organismului prin contractii violente, a venit nevoia cutremuratoare de epidurala (evident, epiziotomia inclusa) si, uite-asa, un travaliu inceput bine in raspunderea mamei a fost „furat” de personalul medical si deturnat intr-o cursa de zece ore pentru nastere. Dar, hei, pana la urma, toata lumea e sanatoasa, ce mai conteaza amintirile cu care mama ramane despre acest moment, nu?
Sursa foto: butterflybirth.com
Ia-ti nasterea in propriile maini!
Este una din multele povesti despre nasteri „naturale” fortate care se deruleaza in fiecare zi in spitalele romanesti. Poti alege sa fie si povestea ta sau poti sa-ti faci propria poveste de succes in sala de nasteri, naratiune in care personalul medical sa-si indeplineasca fix rolul pentru care a fost plasat acolo: sa te ajute in caz ca apar complicatii. Nu sa te infunde cu medicamente ca sa-si termine treaba mai repede. Travaliul are cursul lui, de asta se numeste nastere naturala. Iar acest curs poate fi, din pacate, foarte usor influentat.
Esti hotarata sa-ti iei nasterea in propriile maini? Atunci, uita-te peste aceste lucruri care-ti pot strica treaba, or sa te ajute sa te mentii pe calea aleasa:
-
Venirea timpurie la spital. Stiu ca doctorul ti-a spus sa te internezi ori de la prima contractie, ori daca ti s-a rupt apa. Apa ti se poate rupe inainte de inceperea contractiilor (si sa le declanseze), ori dupa acest moment. Reperul pe care educatorii Lamaze il dau pentru plecarea spre spital este „5-1-1”, adica sa ai contractii la fiecare cinci minute, cu o durata de un minut, monitorizate timp de o ora. Altfel, poti „intoarce” travaliul; adica sa patesti ca prietena mea: vii la spital cu primele contractii, iar mediul total strain de-acolo te intoarce pe dos, iti scoate la suprafata toate temerile, nu te simti ca acasa. Iar organismul se opreste din nascut, simte ca nu-i un mediu propice. In faza sa timpurie, travaliul este cel mai sensibil. Mai bine stai acasa pana se stabilizeaza. Vorbeste cu o moasa sa-ti fie alaturi, daca n-ai incredere in barbat – desi poate fi cel mai bun partener al tau de nastere, dat fiind ca ti l-ai ales drept cel mai bun partener de viata in general, nu?
-
Agitatia. In mare parte a cazurilor, travaliul se declanseaza noaptea, chiar in somn, cand esti relaxata, iar cocteilul de hormoni aferent fenomenului poate fi eliberat in organism. Dac-o sa treci brusc la mediul agitat din spital, cu lumina puternica, cu zgomote violente (ia-le in calcul si pe alte doamne care isi fac travaliul pe-acolo, cu mai multi sau mai putini decibeli), cu modul (de cele mai multe ori) agresiv de adresare al personalului medical, cu grijile ca trebuie sa bagi bani in toate buzunarele „ca sa aiba grija de tine” si te lasi coplesita de toate astea, poti fi o candidata sigura pentru o poveste ca cea de mai sus. Crezi ca e posibil sa te inchizi in tine si sa ignori mediul din spital? Sa te concentrezi pe travaliu si sa-ti delegi apartinatorul sa se ocupe de toate formalitatile? Pentru ca asta trebuie sa faci.
-
Statul la pat in travaliu e groaznic. Cand aveai durerile acelea groaznice la menstruatie, puteai sa stai intinsa in pat, mai ales pe spate? Nu cred. Cred ca ti-era mai confortabil in genunchi, in patru labe, facuta covrig pe-o parte si toate celelalte pozitii spre care te ghida durerea. La fel e si-n travaliu: te „muncesc” durerile jos, in fata si in spate si simti ca te crapi de la contractii. E ca la cel mai dureros ciclu pe care-l vei avea vreodata. Deci nu mori. Dar te vei simti infinit mai rau imobilizata la pat, basca pe spate si cu monitorul fetal legat de burta. Ai pierdut controlul corpului tau, deja te lupti impotriva lui daca accepti asta. Un travaliu de succes se face liber, iar monitorizarea nu trebuie sa fie continua pentru o sarcina si nastere fara complicatii.
-
Persoane insotitoare nepotrivite. Oamenii care se afla langa tine in travaliu trebuie sa aiba un singur rost acolo: sa-ti faca viata mai usoara. Sa respire corect cu tine, sa-ti faca masajul corect, sa se dea la o parte cand te apuca furiile si nu mai vrei pe nimeni, sa vorbeasca in numele tau cu personalul medical, sa te mangaie pe frunte cand simti ca nu mai poti, sa-ti dea apa si gustari, sa fie legatura ta cu lumea asta straina in care trebuie sa-ti aduci copilul. Cine e prezent in sala de nasteri trebuie sa existe doar pentru tine in acel moment. Nu sa-i sune telefonul cand bebelusul si-a scos capul la lumina.
-
Muzica. Asta, daca vei avea norocul sa-ti ostoiesti durerile cu asa ceva la spitalul unde nasti. Sa spunem ca exista. Cel mai bine ar fi sa vii cu ea de-acasa, stii ce-ti place. Oricat m-am pregatit pentru nastere, am uitat de asta. Si m-am trezit pe la dilatatie 4-5 ca sonoritatile suave Buddha Bar pe care mi le oferea clinica se transformasera in nu stiu ce concert de mariachi. Crezi ca nu mi-a pasat? Cred ca momentul in care am urlat printre dinti „Schimbati muzica!” a fost cam singurul de asemenea intensitate sonora din travaliu. Dar chiar nu mi se potrivea!
-
Deshidratarea si foamea. Ca sa nasca, organismul are nevoie de energie. Daca pe tine te iau contractiile din pat, nemancata de cu seara, uiti sa mai bei si apa de emotie, cum vrei sa duci cursa asta pana la capat? Sper ca ai pus in bagajul pentru maternitate si niste crantanele. O sa ai mare nevoie de ele. Insista pe langa personalul medical sa te lase sa bei apa si sa mananci in travaliu. Crezi ca n-o sa-ti pese de asta? Din contra: sa suporti contractiile pe stomacul gol si cu o stare lesinata din cauza deshidratarii inseamna sa lupti impotriva naturii. Uterul este un muschi, are nevoie de apa ca sa functioneze optim. Asa ca bea apa ca sa te doara si sa dureze mai putin.
-
Respiratia nepotrivita. Am facut cursuri Lamaze, iar teoria am recitit-o de nu mai stiu cate ori in zilele cand asteptam nasterea. Si tot am uitat-o in travaliu mai pe toata. (Slava Domnului ca barbatul si-a tinut minte partea.) Dar modurile de respiratie profunda si, respectiv, superficiala, parca-mi intrasera in reflex. Or, poate, corpul m-a ghidat sa le folosesc pe fiecare in parte la momentul potrivit. Cert e ca mi-am intrebat moasa la un moment dat: „Dar cand ajungem la hi-hi hu-hu?”, iar ea mi-a raspuns: „Ai trecut de mult de hi-hi hu-hu. Te-ai descurcat cum ai putut!” Cognitiv, n-o sa-ti aduci aminte totul ca la scoala. Dar corpul tau antrenat o sa-si aduca.
-
Nerabdarea. E o treaba tare proasta aceasta atitudine. Stiu ca vrei sa scapi de burta, sa-ti intalnesti bebelusul, sa termini odata cu aceasta perspectiva infricosatoare (nasterea), dar nu te-ajuta. Nerabdarea da drumul la stres, stresul intarzie travaliul si-l incetineste odata pornit. Fiecare si-o calmeaza cum poate, odata ce constientizeaza efectele sale nefaste asupra nasterii.
-
Ignoranta. Vorba „ignoranta naste monstri” e dubios de folosit cu referire la travaliu, dar merge la fix. Pentru ca frica de necunoscut te trage inapoi, psihic si fizic. Informarea este cea care-ti deschide calea catre intelegerea proceselor care se deruleaza intr-o nastere, te ajuta sa le accepti, sa-ti asumi faptul ca vei trece prin ele si sa vizualizezi un rezultat fericit, pentru ca se poate. Ignoranta vorbeste, de cele mai multe ori, pentru gravidele care-i spun doctorului: „Cum stiti dumneavoastra. Numai sa fie bine”.
Sursa foto articol: rotaplast.typepad.com
