Uterul depune eforturi foarte mari in aceaasta etapa. Contractiile sunt mai puternice, mai lungi si mai dese (la un interval de 3 pana la 4 minute si dureaza intre 40 si 60 de secunde), desi este posibil ca ele sa nu fie totusi regulate.
Mama ar trebui sa se afle deja la spital in acest moment. Pot aparea acum si reactii specifice, cum ar fi o neplacere sporita si persistenta in urma contractiilor, dureri de spate din ce in ce mai puternice, dureri de picioare si scurgeri de sange abundente. Acum este posibil sa se rupa membranele, daca nu s-au rupt deja, sau ele pot fi rupte de catre medic.
Mama poate resimti o stare de agitatie si imposibilitate de relaxare, sau poate deveni extrem de concentrata si absorbita de ceea ce i se intampla.
Este posibil sa apara neplacutul sentiment ca travaliul nu se va mai sfarsi niciodata, sau poate aparea senzatia ca intregul proces este sub control.
1. Din momentul in care contractiile devin prea puternice pentru a mai putea fi suportate cu usurinta mama isi poate incepe exercitiile de respiratie, daca planuieste sa le foloseasca. Daca acestea o fac sa oboseasca ar trebui sa renunte la ele.
2. Daca doctorul ii ingaduie, mama poate consuma lichide pentru a-si umezi gura. Un cub de gheata poate fi foarte racoritor. Este posibil ca unii doctori sa foloseasca calmante in perfuzii pentru a preveni deshidratarea pacientelor.
3. Este foarte importanta relaxarea intre contractii, deoarece rezervele de energie sunt foarte necesare.
4. Daca este posibil, mama ar trebui sa se plimbe prin camera sau sa isi schimbe pozitia pentru a se linisti.
5. Urinarea periodica este de asemenea importanta datorita presiunii foarte puternice asupra pelvisului.
6. Daca mama simte neaparat nevoia unei usurari a durerii, ar trebui discutat cu asistentul. Adesea este mai bine sa se astepte 20 - 30 de minute inainte de administrarea vreunui medicament, deoarece este posibil ca mama sa gaseasca o noua sursa de energie sau sa faca indeajuns de multe progrese pentru a se putea dispensa de medicament.
