Odinioara, nu se punea problema ca tatal sa asiste la nastere; in zilele noastre, se intampla tocmai invers. 8 din 10 tati asista la nastere, alaturi de sotiile lor, releva un studiu francez. Astazi, majoritatea tatilor nu mai fumeaza tigara de la tigara pe coridoarele spitalelor si nici nu asteapta cu sufletul la gura la cafeneaua din colt, cel putin in Occident, dar tendinta se raspandeste si in Romania. Asistarea la nastere este vazuta ca un parcurs initiatic de neocolit. Presiunea sociala joaca de multe ori un rol decisiv in aceasta alegere sau pseudoalegere. Barbatul nu poate merge impotriva curentului atunci cand anturajul si familia considera prezenta sa in sala de nasteri ca fiind de la sine inteleasa. Dar consimtamantul, mai ales pentru tatii mai sensibili, trebuie smuls adesea cu…forcepsul.
Pentru tatal contemporan, este o datorie si nu rareori si o placere sa investeasca timp si energie in sarcina si in nasterea partenerei, deoarece aceste momente speciale apartin amandurora. Totusi, majoritatea tatilor sunt prezenti “la datorie” pentru ca li s-a cerut acest lucru, mai ales din partea sotiilor, iar angoasele nu lipsesc, ba dimpotriva. Echipele medicale uneori sunt refractare la aceasta practica, vazand in proaspatul tatic un intrus care poate face mai mult rau decat bine, avand un comportament imprevizibil intr-un moment atat de emotionant pentru el.
Totusi, viitorul tata este putin uitat si eclipsat in timpul sarcinii, multi uitand ca si el se pregateste sa intampine bebelusul si ca este deci si el, intr-un fel mai inaparent, “insarcinat”. Nasterea reprezinta o scena de violenta psihica si fizica, traumatizanta ca orice moment in care viata isi cere drepturile si legea firii se declanseaza: apare sangele, adesea intervine si bisturiul, forta expulzarii este impresionanta. Inconstientul iese la suprafata. Dupa psihanalisti, un barbat care asista la nasterea partenerei sale traieste un flash-back legat de propria sa nastere. A vedea copilul, acea farama de om, iesind dintre coapsele femeii, de acolo de unde el a primit atata placere, este o experienta extrem de dramatica, tulburatoare.
Discutand despre aceste emotii cu partenera sa, cu moasa, cu un psiholog sau pur si simplu cu un prieten de incredere, tatal se protejeaza de asaltul necunoscutului. In lipsa informarii anticipatorii, o nastere dificila, prost pregatita sau traita negativ poate fi momentul declansator pentru o destramare a relatiei de cuplu sau poate impieta persistent asupra relatiei cu copilul. Pentru ca sentimentul perfect indreptatit al implinirii sa apara la ambii parinti in urma unei nasteri terminate cu bine, anxietatea si presurizarea excesiva trebuie combatute din timp.
Intr-un univers medical aseptic, tatal trebuie sa isi gaseasca locul, care nu se reduce la campion la respiratie sincronizata cu contractiile partenerei sau la rolul de infirmier improvizat. Barbatul asigura in cea mai mare masura confortul emotional al partenerei, care il stie in apropiere. “A fi acolo” nu are sens strict locativ (a te gasi in sala de nasteri), ci mai mult psihic (fuziunea de ganduri si emotii in acel moment decisiv).
