Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), asfixia la naștere este una dintre cauzele principale ale mortalității neonatale precoce și reprezintă aproximativ 900.000 de decese în fiecare an. Astfel de bebeluși au nevoie de tratament imediat pentru a primi suficient oxigen.
Intervenția și tratarea asfixiei la naștere
Dr. Virender Verma, medic neonatolog la Spitalul Wockhardt din India, precizează că “tratamentul terapeutic cu hipotermie constă în răcirea bebelușului la o temperatură cu 3 până la 4 grade Celsius sub temperatura normală a corpului uman (37 grade Celsius) pentru a încetini leziunea metabolică. Hipotermia terapeutică se administrează timp de 72 de ore după evenimentul de asfixie la naștere.”
Tot ea mai adaugă: „Această metodă scade temperatura și astfel ajută la reducerea metabolismului. Când necesarul de oxigen, glucoză și sânge scade, celulele nervoase din creier sunt protejate. Hipotermia terapeutică se poate face doar la bebelușii născuți la termen și cu greutate normală care ajung la spital în decurs de 6 ore de viață."
În general, bebelușii care nu plâng la naștere suferă de o afecțiune numită encefalopatie ischemică hipoxică (HIE), care este o afecțiune a creierului din cauza aportului mic de oxigen. În funcție de severitatea afecțiunii, HIE este clasificată în 3 tipuri:
HIE grad 1: Aproape 100% dintre bebeluși au supraviețuit și aproape 100% au un rezultat neurologic bun.
HIE grad 2: 70% dintre bebeluși au deficit neurologic mic sau deloc și 30% dintre bebeluși dezvoltă paralizie cerebrală, o boală caracterizată prin handicap sau retard mintal.
HIE grad 3: 50% dintre bebeluși mor și restul de 50% dezvoltă paralizie cerebrală.
Dr. Verma a declarat: „Encefalopatia hipoxic-ischemică poate duce la paralizie cerebrală, care este un tip de afectare permanentă a creierului care duce la handicap pe tot parcursul vieții copilului. Dacă tratamentul de mai sus este inițiat în timp util, dezvoltarea paraliziei cerebrale și a handicapului permanent poate fi redusă la minimum.”
