Cazatura este unul dintre cosmarurile fiecarei gravide. Dar nu este obligatoriu sa se soldeze cu o pierdere de sarcina.
Eram la sfarsitul lunii a doua de sarcina si ma balaceam intr-o piscina acoperita, vesela mai ceva ca o rata salbatica – in ciuda privirilor severe ale anturajului mult mai in varsta, care-mi cunostea conditia speciala si nu aproba inotul deloc, dar asta-i alta poveste – cand distractia mi-a fost instant turtita de o cazatura pe gresia incintei. In alergare usoara catre sezlong, am alunecat prin baltile de pe marginea piscinei si-am pupat pardoseala cu noada, intr-o schema ca-n filme. Durerea ascutita n-a putut sa acopere primul gand, fixat cu fiori reci in minte si-n suflet: am pierdut copilul.
Asta se intampla in prima zi a sejurului nostru de Revelion dintr-o statiune montana. Iti dai seama ce mi-a priit vacanta de-atunci incolo.
Cate gravide, atatea accidente!
In filmele americane apar adesea situatii de avort spontan din cauza ca gravida cade pe scari, de exemplu. Numai asta imi venea in cap de cate ori imi aduceam aminte de cazatura mea. Am intrat pe forumuri de femei insarcinate si-am citit despre situatii similare – foarte putine experimentasera pierderea unei sarcini in urma cazaturii. Cele mai multe, din contra, se laudau cu accidente care mai de care, cu sarcini duse cu bine la termen si cu bebelusi nascuti perfect sanatosi. Ce usurare! A fost o gura de oxigen care sa ma mai tina pe linia de plutire pana ajungeam inapoi in Bucuresti, la ecografie.
Am prins curaj si-am sapat mai adanc, intre articole de specialitate pe nefasta tema data. Si-am aflat o treaba foarte logica: organismul femeii este proiectat sa poarte – si sa protejeze – o sarcina, inclusiv in situatii dificile ca acestea. In primul trimestru, uterul este oricum foarte jos, ascuns de oasele pelviene, care actioneaza ca o platosa in apararea lui. Astfel incat, odata ce embrionul „s-a prins” (ai trecut de primele sase saptamani de sarcina, ai auzit bataile cordului fetal), astfel de accidente cu greu l-ar mai intoarce din drumul sau.
Sursa foto: digitalspy.co.uk
Sarcina nu e atat de firava pe cat credem
Lucrurile se schimba un pic spre sfarsitul celui de-al doilea trimestru si in cel de-al treilea, cand uterul a urcat deja, burta este conturata bine si, in plus, hormonii de sarcina care relaxeaza toate ligamentele si articulatiile (transformandu-te intr-o neindemanatica cu diploma, expusa unui risc mai ridicat de cazatura) isi fac de cap in voie. Riscul de avort sau declansare timpurie a travaliului creste un pic, dar tot ar fi nevoie de un accident foarte violent pentru ca bebelusul sa fie afectat. Gandeste-te la toate straturile de amortizare in care este invelit: cavitatea abdominala – formata din muschi, grasime si oase, peretele gros de muschi al uterului, membranele musculaturii, lichidul amniotic in care fatul pluteste si care absoarbe socurile foarte bine. Asa ca mai bine preocupa-te de rana foarte concreta pe care ai capatat-o tu decat de cea ipotetica a lui bebe.
Totusi, ca sa-ti mai linistesti gandurile pana reusesti sa ajungi la medic, cerceteaza-te fizic si scoate din calcul urmatoarele semne de suferinta:
-
Sangerari sau orice scurgeri vaginale;
-
Ameteala sau stare de lesin;
-
Respiratie intrerupta, gafaiala;
-
Contractii uterine (intarirea burticii de jur imprejur);
-
Dureri abdominale ascutite;
- Lipsa miscarii fetale sau miscare fetala anormala.
Aceste semne pot indica prezenta a ceea ce se numeste placenta abrupto – dezlipirea placentei de peretele uterin, ceea ce provoaca durere si sangerare. Totusi, indiferent de semnele aparute, tine minte: cu cat primesti ajutor mai rapid, cu atat exista sanse mai mari ca sarcina sa fie salvata!
Sursa foto articol: poeticphilosophy.com
