Roz, roz, roz si dintr-o data negru. Acest scenariu nu este din pacate rar intalnit, multe proaspete mame confruntandu-se in primele saptamani dupa nastere cu surpriza de a vedea ca viata cu un copil nu este asa cum si-au imaginat-o.
Departe de mine gandul de a dori sa va sperii si sa va spun ca daca visati totul in roz acum, dupa nastere negrul depresiei post partum va asteapta dupa usa sa va loveasca pe negandite. Insa o privire cat de cat realista privind viitorul poate aduce echilibrul de care intreaga voastra familie are nevoie.
Sa vedem, prin urmare, care sunt lucrurile mai putin placute de care te-ai putea lovi dupa nastere:
- Sa nu fie nasterea pe care ti-ai visat-o. Motivele sunt multiple - de la faptul ca ti s-a parut ingrozitoare atmosfera din spital, pana la unele complicatii aparute - nastere prematura, durere mare post partum, infectii, cezariana desi ai vru nastere naturala.
- Sa fie necesar sa faci fata imediat unor probleme de sanatate ale copilului. Pot sa fie si minore, cum ar fi un icter, trebuie sa fii pregatita psihic sa iei decizii in conditii de nesiguranta si de frica. Iar aceasta frica pot sa iti spun ca nu te va parasi niciodata, mereu iti va fi frica pentru binele copilului tau si iti va parea responsabilitatea pe care o ai imensa.
- Sa descoperi ca bebelui nu ii este bine, dar nu stii cum sa il ajuti. Si nimeni nu iti poate spune sigur ce anume sa faci. Plange, nu vrea sa suga, nu ia suficient in greutate. Nu stii cum sa il tii in brate, nu stii cum sa il alini, nu stii cum sa il hranesti, nu stii cum sa il adormi, nu stii sa il imbraci sau sa ii faci baie. Si in fiecare secunda te gandesti ca esti ingrozitoare.
- Sa realizezi ca nu mai ai niciun pic de timp pentru tine. Ca pana si ca sa te speli pe dinti ai de platit cu plansetul copilului tau care simte ca nu mai esti langa el.
- Sa nu mai suporti izolarea. Mereu singura, mereu inchisa in casa, fara o secunda pentru sine, nemancata, nedormita... Este foarte posibil ca in cateva zile sa te intrebi pentru ce anume ti-ai dorit toate acestea, de ce ai crezut ca viata ta va deveni mai buna astfel. Este posibil sa tanjesti dupa modul in care traiai inainte.
- Sa te certi cu sotul sau sa aduni o multime de frustrari privind comportamentul lui. Pentru ca tu nu ai deloc timp si el indrazneste sa stea in fiecare zi in baie jumatate de ora, pentru ca indrazneste sa spuna ca este obosit de la serviciu cand tu nu mai dormi de nopti intregi, pentru ca indrazneste sa iasa singur din casa, fara sa impinga un carut.
- Sa te intrebi daca nu cumva ai facut o greseala ireparabila - fiindca, uite, dragostea aceea nebuna dupa bebe la care te asteptai in sarcina intarzie sa apara. Acum il tii in brate si te gandesti ca ai vrea sa lasi totul si sa fugi. Macar pentru jumatate de ora. Poate ca tu nu esti facuta ca sa fii mama si te-ai inselat in totalitate.
- Sa simti ca toate comentariile celor din jur sunt insuportabile si o insulta directa la adresa ta. Chiar comentarii banale precum - 'nu crezi ca i-ar mai trebui o paturica pe el?' sa te faca sa iti doresti sa il tai pe omul care a indraznit sa-l spuna cu lama pe fata. Sa tai relatiile cu persoanele apropiate din familie din cauza unor asemenea comentarii.
- Sa ai griji financiare sporite pentru ca banii sunt mai putini, insa trebuie sa ajungi la o multime de controale medicale, sa cumperi, constant, tone de lucruri. Sa observi ca nu iti mai poti cumpara lucruri pe care inainte ti le luai cu atat de mare usurinta si fara sa te uiti la pret.
Iar toate acestea nici macar nu se incadreaza la atat de dificila depresie post-natala. Sunt doar griji normale, cotidiene, peste care poti trece daca esti o persoana echilibrata. Fiindca da, este roz si minunat daca ai un copil, insa perfectiunea nu exista decat in filme.
