Inainte de orice trebuie sa va previn: am o fobie cumplita fata de oamenii care vor cu tot dinadinsul sa demonstreze ca ei stiu cel mai bine, care emit verdicte sigure si fara drept de apel.
Iar perioada cea mai dificila din acest punct de vedere a fost fara indoiala sarcina. Toata lumea stie ce trebuie sa faci, cum trebuie sa faci, ce vei simti, ce ti se va intampla. Ridica experientele proprii sau pe cele ale apropiatilor la rang de adevar absolut, iar tu ramai cu gura inchisa, incapabila de a mai spune ceva.
Printre argumentele de „necombatut” pe care le-am auzit in sarcina s-au numarat:
„Am facut doi copiii si stiu exact despre ce vorbesc”, „toate din salon au avut exact aceeasi experienta” sau „stiu, pentru ca am trecut prin asta, si asa este”.
Degeabe vei incerca sa deschizi timida gura si sa spui ca ai citit destul de mult pe tema care se dezbate in acel moment si ca fiecare mama are o experienta unica de nastere. Iti va fi probabil aruncata in fata o fraza de genul: „lasa tu lecturile ca alea sunt carti, eu am trait si prin asta vei trece si tu”.
In plus, din cauza hormonilor care isi fac de cap in organism, vei trai o gama larga de emotii dar care nu stiu cum, mai toate se cantoneaza in zona de plans, nervi, anxietate si frica. Iar „sfaturile” pe care le vei auzi nu vor face decat sa puna paie pe foc si sa iti mareasca ingrijorarea fata de sanatatea copilului si modul cum va decurge nasterea.
Femeile care au nascut au un mod ciudat de a se raporta la o gravida, vrand parca sa ii demonstreze ca experienta nasterii prin care au trecut este exemplificatoare pentru nasterea prin care va trece si ea.
Metodele alternative, influenta alimentatiei asupra nasterii, alegerea unui plan de nastere sunt considerate prostii si pierdere de vreme, iar gravida este sfatuita sa isi bage mintile in cap pentru ca oricum o va durea, se va chinui si probabil va avea un travaliu lung si epuizant.
Asta, daca nu cedeaza si se roaga cu lacrimi in ochi de medici sa ii faca cezariana, caz in care va pierde cu siguranta la puncte in fata mamelor care rezista eroic pe campul de nastere. (De parca cezariana este o optiune realizata la cerere, iar medicii sunt dispusi sa intervina chirugical la primele tale semne de durere intensa....).
Sfaturile vor trece si in sfera intima: „cum sa iti lasi sotul sa asiste, nu stii ca dupa aceea nu te va mai putea privi ca o femeie?”; „lasa bebelusul in grija asistentelor, oricum vei fi obosita si trebuie sa te odihnesti. Si eu l-am lasat si apoi nu am avut probleme cu alaptarea.”; „oricum nu vei fi in stare sa faci nimic dupa nastere, este bine ca mama ta sa stea cu tine cateva saptamani sa te ajute”;
Bulversata, inlacrimata si speriata, gravida crede deja ca este o mama rea, ca deciziile ei sunt doar mofturi si ca nu va fi in stare niciodata sa se ridice la statutul de MAMA adevarata.
Si, ce crezi ca fac majoritatea femeilor insarcinate, indiferent de cat de titrate sunt? Renunta la a incerca sa faca altfel, asa cum simt ele ca ar fi mai bine pentru ele si copilul lor si urmeaza docile sfaturile altora, mai puternice uneori chiar decat indicatiile medicului.
Crezi ca apoi se considera puternice si implinite ca mame? Nicidecum, deoarece va urma cohorta de admonestari si sfaturi in legatura cu bebelusul: „al meu nu a plans niciodata atata, nu stiu ce ii faci”; „da-i si supliment de lapte praf, nu are cum sa ii ajunga laptele tau”; „infasa-l strans ca sa nu se miste si sa se zgarie”; „nu il imbraci suficient de gros, de asta plange si raceste” si altele, si altele.
Draga mea, chiar daca am trecut printr-o nastere, tot ce pot sa iti zic este un singur lucru: fa lucrurile asa cum simti pentru ca nasterea este intr-adevar o experienta IREPETABILA. Fii atenta in fiecare moment la tine si la copilul tau. Uita absolut tot ce este in jurul tau si asculta-ti simturile. Doar atunci nasterea copilului tau va fi o minune!
