Inainte de a considera nutritia deficitara factor de stres trebuie sa intelegem ca sarcina insasi afecteaza metabolismul.
Se cunoaste ca sarcina este asociata cu hipersecretia si rezistenta periferica la insulina (lucru demonstrat prin compararea nivelului glicemic si insulinic inainte si dupa nastere). In consecinta, cererile metabolice in sarcina stabilesc un status de relativa hipoglicemie si lasa o mica marja de siguranta pentru factori aditionali de stres.
Asa se explica de ce uneori vi se face atat de foame incat va vine sa lesinati. Hipoglicemia (scaderea brusca a cantitatii de zahar in sange) se manifesta prin: palpitatii, transpiratii, senzatie de foame imperioasa, paloare, dificultati de concentrare intelectuala, tulburari ale starii de spirit si ale caracterului, tremuraturi si tulburari vizuale. Mai rar, ea poate provoca tulburari ale starii de constienta, chiar coma.
Este important prin urmare pentru femeia gravida sa respecte un program al meselor cat mai regulat pentru a mentine un nivel euglicemic.
Alimentatia corecta pe parcursul sarcinii
Exista o tendinta de a limita aportul nutritiv in sarcina pentru a evita cresterea in greutate. Nu este stabilit la ce nivel al deprivarii materne trebuie ajuns pentru a influenta greutatea nou-nascutului. Aceasta stare este intalnita mai ales in tarile in curs de devoltare si este atribuita stresului nutritional datorat sarcinilor succesive, lactatiei, cresterii inadecvate in greutate si saraciei. La noi ne confruntam mai adesea cu supraalimentatia in sarcina.
Studii legate de greutatea mamei au demonstrat ca atat femeile ce nasc inainte de termen, cat si cele care nasc la termen au o curba a cresterii in greutate similara; totusi o greutate mai mica decat cea normala inainte de sarcina, aproape a dublat numarul problemelor aparute pe perioada sarcinii. In plus, cresterea neadecvata in greutate in cel de-al treilea trimestru de sarcina mareste riscul de nastere inainte de termen.
Alimentatia care creste stresul
Nu s-a reusit sa se identifice o relatie intre stres si micronutrienti. Sunt cateva studii care demonstreaza legatura intre deficienta de acizi grasi (n-3) (un macronutrient) si depresie, care este o componenta importanta a sindromului de stres. A mai fost identificata o relatie intre metabolismul acizilor grasi omega 3 si deficienta de zinc. Aceasta poate sugera ca metabolismul anormal al acizilor omega 3 ar putea creste raspunsul inflamator (prin cresterea potentialului oxidativ rezultat din nivelul mic al zincului), prezent intre simptomele depresive.
In consecinta, deficienta de acizii grasi n-3 si de zinc pe parcursul sarcinii ar putea avea un rol in dezvoltarea depresiei perinatale sau postnatale. Este binecunoscut insa rolul micronutrientilor in sarcina: fierul previne anemia, vitamina D previne rahitismul, vitaminele C si D - antioxidanti majori, acidul folic previne malformatii ale sistemului nervos etc.
Dr. Ciprian Constantin
