Intre medici care functioneaza numai pe bani si femei care au renuntat sa mai aiba incredere in corpul lor, relatia gravide-obstetrician sta tot mai mult sub imperiul dictaturii celui din urma.
Pana sa ajung la medicul care mi-a monitorizat toata sarcina, am trecut pe la vreo doi inainte. Nu mi-a placut de niciunul – chiar daca nu stiam nimic din ce presupune o sarcina (modificarile organismului, investigatiile necesare, evolutia sanatoasa ori conditiile pentru a naste natural, asa cum imi doream), dar simteam ca nu m-am „conectat” cu ei nici la nivelul discursului, daramite la situatiile speciale care s-ar fi putut ivi pe parcurs.
Sarcina cu un medic, nastere cu altul
Pot spune ca am intalnit obstetricianul perfect din intamplare: era singurul disponibil pentru o ecografie de urgenta dupa ce suferisem o cazatura in luna a doua de sarcina. Iar felul cum s-a comportat atunci m-a convins sa plec pe acest drum alaturi de el si chiar sa ne continuam relatia si dupa ce bebelusul a venit pe lume. Doar la episodul propriu-zis al nasterii n-a fost prezent pentru ca mi-am dorit sa fac asta in apa, iar medicul meu nu are competente pentru asa ceva. Dar istoricul sarcinii pe care el mi l-a intocmit a fost suficient de bun pentru specialistul cu care am nascut – impropriu spus, ca i-am cerut acestuia sa apara doar la expulzie, travaliul l-am facut cu moasa si am fost monitorizata de un medic de garda.
Prin urmare, daca omul a vazut ca eu am incredere in mine si in puterea mea de a naste, s-a comportat fix cum mi-am dorit: profesionist pana in ultimul moment in care ne-am vazut, in saptamana 37, inainte ca eu sa plec la Constanta, acolo unde am ales sa nasc in apa. N-a incercat sa ma intoarca din drum cu amenintari medicale voalate, mi-a expus absolut echilibrat pericolele potentiale ale nasterii naturale/in apa raportate la sarcina mea in particular (copilul era destul de mare comparativ cu dimensiunile mele, mai ales pentru o prima nastere), n-a incercat sa mai ciupeasca un ban pe ici-colo pentru investigatii inutile din disperare ca ma pierde din sala de nasteri.
Sursa foto: northdoverobgyn.net
Medicul dicteaza cat de „scumpa” e sarcina
Spun cu mana pe inima: cheltuielile din sarcina depind mult de medicul pe care l-ai ales. Stiai ca morfologiile fetale se fac gratis la Spitalul Filantropia din Bucuresti, atat timp cat vii cu adeverinta de salariat, trimitere de la medicul de familie si te programezi pentru ele in avans cu o luna? Si ai vazut preturile de pe piata pentru aceste investigatii: intre 300 si 500 de lei! Gratie medicului meu am aflat despre asta si am beneficiat de gratuitate. Apoi, mi s-a intamplat de mai multe ori sa-mi faca o ecografie rapida, doar de verificare ca totul este bine, fara sa-mi ceara vreun ban. Sau sa-mi recomande varianta de supliment de vitamine mai convenabila la pret – desi toate contin cam acelasi lucru. Si sa evite sa-mi recomande teste inutile ori prea dese, dat fiind ca aveam o evolutie perfect sanatoasa.
Dar cel mai important lucru pentru mine a fost ca puteam sa-i cer parerea, nu sa mi-o impuna el pe-a lui. Cand am facut cursurile Lamaze si educatorul ne-a intrebat despre relatia pe care o avem cu obstetricianul, mai multe gravide s-au plans de o adevarata dictatura a acestuia, pe stilul: „Nu mai pune atatea intrebari, ca eu stiu mai bine!” Mai ales cand a venit vorba de planul de nastere, un aspect foarte important de lamurit inainte sa intri efectiv pe mainile doctorului si ale soborului sau de asistente. Daca nu era burta sa-mi opreasca barbia, mi se casca gura pana jos! Si eu ma gandeam in timpul asta cum l-am intrebat pe medicul meu despre procedura de vizualizare pentru intoarcerea copilului in pantece, ca sa ajunga cum trebuie inainte de expulzie. Adica lucruri stiintifico-fantastice pentru obstetricienii tirani, obsedati „s-o nasca odata si pe asta” oricum ar fi.
Ca sa trasez cateva idei despre cum ar trebui sa-ti alegi medicul, iti pot spune cum nu era medicul meu:
-
Nu era vreo somitate. Am considerat ca astfel de specialisti nu ar avea timpul necesar pentru toate ideile de sarcina care-mi vor trece mie prin cap, la cate cliente-paciente primesc. Medicul meu era un necunoscut – nici macar toti colegii de la Filantropia sau de la clinica privata unde ma examina nu-l stiau dupa nume. Dar am facut o echipa foarte buna.
-
Nu era recomandat de nimeni. Am prietene-mamici si as fi putut alege de acolo. Dar nu mi-au placut povestile lor de nastere, n-am simtit ca mi s-ar potrivi mie. In ce priveste obstetricianul meu, pot spune ca el s-a adaptat dorintelor mele, nu m-am supus eu viziunii lui.
-
Nu aveam nicio „pila” la el. Nu-i eram datoare cu nimic, nici el mie. Plateam pentru niste servicii medicale la care as fi putut renunta fara regrete in momentul in care nu ma mai satisfaceau. Nu mi-as fi lasat sarcina si nasterea pe mana unui obstetrician nepotrivit de dragul sau rusinea unei „pile”.
- Nu era Dumnezeu pentru mine. Poate si formarea mea de jurnalista m-a construit astfel, sa verific informatia, sa cer pareri multiple – cu atat mai mult cand e vorba de sanatatea mea. Si a copilului meu, in acest caz. Nu spun ca n-am avut confruntari de pareri cu medicul meu – a avut si el partea lui de estimari gresite – dar intotdeauna am cercetat informatia si din alte surse. Am dezbatut situatia si am ajuns la cel mai bun rezultat de compromis. Probabil ca asta l-a si „antrenat” de-a lungul sarcinii sa fie flexibil in ce ma priveste.
Sursa foto articol: meridianshs.com
