Poate nu vi se pare mare lucru, dar anuntatul lumii din jur ca esti intr-o strare mai ‘speciala’ este tare complicat. Unii fac strategii, altii petreceri. Unii trimit mass message sau anunta pe bloguri. Iar cei mai entuziasti umbla pe strada cu poza brotacului in buzunar ca sa fie mai la indemana si te indeamna 'pune mana pe burtica, nu-i asa ca este fantastica?’.
Noroc ca nu se mai poarta credinta ca femeile insarcinate sunt ‘intinate’ si ar trebui tinute ascunse, dar lumea tot se uita ciudat la tine. Sau oricum, altfel decat te-ai obisnuit. Motiv pentru care de obicei nici nu anunti persoanele care nu sunt implicate direct (gen familia foarte aproapiata si poate o prietena, doua) decat cam dupa 3 luni. Cand incepe sa fie vizibil ca nu doar te-ai ingrasat pur si simplu.
Cum s-a intamplat in cazul meu nu cred sa fie asa particular si deosebit.
Familia si-a dat seama inainte sa zic eu ceva si apoi au asteptat cuminti confirmarea. Ce m-a dat de gol? Mancarica de fasole pe care o urmaream prin toate restaurantele si ajunsese sa ma obsedeze atat de tare incat am sunat la mama sa aflu reteta. Cam pe la 8 seara, asa. Poate nu vi se pare mare lucru, insa fiind o persoana recunoscuta pentru greutatea de a-mi prepara si un sanvis e normal ca multiple semne de intrebare sa se ridice.
Familia pot sa va spun ca s-a bucurat cel mai tare. Probabil ca merge pe principiul corporatiilor: cu cat suntem mai multi, cu atat este mai bine. Si este foarte placut sa ii vezi asa entuziastmati si atenti. Chiar te unge pe suflet, mai ales ca vei avea mare nevoie de ei in viitor. Asa ca te simti mult mai in siguranta, exact ce aveai nevoie!
Prietenii apropiati nu au reprezentat vreo problema deosebita. Informatia in cazul lor a venit mai mult ca o justificare, ca prea nu intelegeau ce este cu aceasta schimbare de comportament. ‘Ai capiat de nu mai vrei sa iesi in baruri deloc? ’ ‘Si ce te strambi asa la fumul de tigara, ca doar si tu dai gata un pachet pe zi!’, ‘Cum adica nu vei putea sa vii la ski la iarna, te-ai scrantit?’. Este cumva clar ca nu te poti comporta ca inainte, asa ca tot trebuie sa le spui, nu ai cum amana prea mult.
Reactia lor este dupa fire, dar in cazul tuturor este clar ca relatiile se racesc. In primul rand pentru ca tu nu mai ai la fel de mult timp si in al doilea rand fiindca nu le mai poti tine companie ca inainte, acum fiind interzise tot felul de lucruri. Nu prea ai ce face si trebuie sa te impaci cu asta. In ce priveste comportamentul lor, este dupa firea omului – unii se vor adapta si isi vor face timp sa te vada in conditiile mai speciale pe care le impune starea ta, altii se vor da cu totul la fund pretinzand ca sunt extraordinar de ocupati, unii nu vor sti cum sa ti se adreseze, ca si cum ai fi devenit o persoana cu totul straina, asa ca nu vei dori nici tu sa vorbesti cu ei, fiind totul mult prea ciudat.
Insa nu toti te vor dezamagi, unii chiar vor deveni mai draguti si comunicativi decat erau inainte, ceea ce e bine, pentru ca exista in permanenta spaima ca vei fi rupta de societate de acum inainte, ca si cum ai avea o boala incurabila, sau cam asa ceva.
