Cand am vazut la inceputul celor 9 luni ca din toate partile te asalteaza tot felul de situatii care mai de care mai hotarate in a te face sa te simti vinovata mi-am promis in barba ca nu o sa las sa ma afecteze. Fie ce o fi si oricat de neobisnuit am sa consider ca este natural, ca doar nu mai traim in perioada cand sarcina era o perioada ‘delicata’ ce cerea sa stai mai mult in casa. Acum ti-o poti purta cu toate tarele ei mutante in vazul lumii si nimeni nu o sa aiba nimic rau de spus, ca doar suntem oameni destupati la minte…
Sau nu. Pe mine au reusit sa ma faca sa ma simt vinovata pentru ca: nu mai pot sa ies seara in oras, nu mai mananc cu sare, nu mai pot sa muncesc peste 10 ore pe zi, nu ma pot concentra, am nevoie de o casa curata si mancare proaspata, nu sunt in permanenta fericita si arat mult prea pe fata ca m-am saturat de aceeasi unica intrebare ‘cum te mai simti?’. Intrebare care este pusa fara vreo dorinta de a auzi raspunsul. Altfel nu se explica cum de cel mai adesea ceea ce le spun ii irita.
Si vor arata asta facandu-ma sa ma simt vinovata. Probabil ca ei se asteapta la ceva de genul:
"Nu lasa sa-ti fie umbrita aceasta minunata perioada a vietii tale: aceea de asteptare a noului-nascut, ci invata sa o traiesti in bucurie si extaz. Invata sa ai incredere in corpul tau, in miracolul nasterii si in minunatul tau instinct matern"
"In perioada sarcinii imaginatia femeii este foarte vie, mai mult decat in orice alta perioada din viata ei. Aceasta se datoreaza hormonilor care va fac mult mai dinamica, creativa (nu ati observat ca si la serviciu sunteti mai productiva?) si mai deschisa catre nou."
(Texte care sunt citate dintr-un site al carui link nu il dau. De jena pentru ei.)
Iar daca nu ma inscriu in acest tipar fantezist pe loc ii apuca ingrijorarea pentru starea mea mentala – auzi, dar nu crezi ca te protejezi totusi cam tare? Ca doar nu ti-a interzis nimeni sa mai iesi si tu. Ce naiba, doar nu iti propun decat sa vedem o expozitie si apoi sa stam la o terasa undeva sa beau o cafea si tu un suc natural. Colega mea… si aici urmeaza o descriere privind cat de bine se simte x si cat de varza esti tu pentru ca nu poti.
Daca si pe voi va asasinau parintii cu ce premii la olimpiade ia copilul cine stie carui coleg de serviciu si voi de ce nu puteti ca doar nu sunteti chiar asa de prosti, atunci stiti la ce ma refer.
Si din pacate lucrurile nu se imbunatatesc in timp, ci din contra. Pana si lucrurile pe care un copil de 5 ani le poate face pentru tine devin dificile. Si depinzi din ce in ce mai tare de cei din jur. Cei care maraie catre tine – dar starea ta de extaz unde este? Macar atat daca tot ai devenit o povara…
Sustin inca o data ca societatea noastra nu este deloc una care accepta femeile gravide ca atare, ci doar idealizate. Dar sa nu ma plang, pentru ca fata de parintii care au copii mici cei din jur sunt mult mai violenti si neintelegatori.
