Inainte sa vina bebe pe lume, cumperi orbeste tot ce consideri sau ai citit/auzit ca are nevoie. Dar unele lucruri pot fi, in cel mai bun caz, folosite in alte scopuri decat cele initiale.
Daca nu te-a prins pana acum in sarcina, sigur o sa-ti faca nopti albe pana nasti: „sindromul cuibului” este la fel de prezent la gravide precum dragalasenia la bebelusi. Mai ales daca esti la primul copil intri intr-o vrie a cumparaturilor pentru el, pentru camera lui, pentru tot procesul de puericultura si educare, desi, poate, esti inconjurata de mame care-ti pot oferi imprumut cate-n luna si-n stelele din lampa de veghe!
Multe dintre aceste lucruri chiar iti trebuie. Dar iti povestesc din experienta proprie ca sunt unele care nu-si indeplinesc scopul. Asa ca ori le-am folosit in ald mod, ori le-am tras pe linia moarta din debara. Iata despre ce vorbesc:
Perna de alaptat – cumparatura versatila
N-am alaptat, asa ca n-a servit scopului pentru care a fost creata. In schimb, la recomandarea pediatrului, am folosit-o sa tinem copilul intr-un plan inclinat, mai ales la masa si imediat dupa, dat fiind ca Tudor a suferit de reflux gastric si, din cauza ca laptele ii venea inapoi pe gat, refuza sa mai manance.
Rochia de alaptat – cumparatura versatila
Bine, este vorba, de fapt, de o rochita de casa pentru alaptat, un fel de camasa de noapte cu fante in dreptul sanilor. Dat fiind ca n-am alaptat, am cusut acele fante si am obtinut o camasa normala de noapte, foarte buna de folosit, indiferent de varsta lui bebe.
Protectia de silicon patut – cumparatura inutila
Oricat de bine stau si ma gandesc, tot nu-mi aduc aminte pe ce logica m-am bazat cand am cumparat asa ceva. Este vorba de doua fasii de silicon care acopera laturile lungi ale patutului pentru a le proteja de dintisorii bebelusului cand acesta se va ridica in picioare tinandu-se de gratii. Eu imi tin minte clar patutul pe care l-am ros o perioada buna de timp in bebelusie. L-am vazut la verisorii din partea mamei, care l-au umplut si ei, la randul lor, de urme de dinti. De ce oi fi vrut sa-i rapesc lui Tudor aceasta bucurie? Acum, cand copilul asta linge, suge si roade tot ce prinde ma gandesc ca as fi putut sa folosesc altfel cei aproximativ 20 de lei cheltuiti astfel.
Leaganul electric – cumparatura inutila
L-am cumparat, montat si admirat cu inima plina de bucurie si mintea plina de ganduri linistitoare cum ca acest dispozitiv-minune imi va potoli copilul plangacios. In afara de faptul ca el, de la natura, n-a prea fost astfel, iti poti spune ca sistemul de purtare de la vremea aceea a fost mult mai util decat acest leagan. Atentia copilului n-a fost prea mult timp captata nici de muzici, nici de animalutele din dotare – atunci cand, in cele din urma, a acceptat sa stea in leagan. Dat fiind ca incercarile sale de a se ridica din pozitia inclinat in care il tineam mai tot timpul (vezi primul punct de mai sus) au debutat pe la doua luni si jumatate, ne-a mai fost frica sa-l punem in leagan, in ciuda centurilor din dotare, de frica sa nu se duca de-a berbeleacul.
Cos de gunoi camera bebe – cumparatura inutila
Si am vazut niste cosuri de gunoi tare sofisticate, care ambaleaza fiecare scutec folosit individual si care pot depozita nu mai stiu cate scutece – un numar mare, oricum – si care sunt antigermeni, antimiros etc. Bine ca nu l-am cumparat, costa o groaza de bani si rezervele speciale de saci de gunoi la fel. Si spun asta pentru ca am trecut, cu Tudor, printr-o multime de etape de... caca. De la respingatorul meconiu din primele zile, la „productia” interesanta generata de primele mese de formula, la scutecele murdarite in toate culorile, texturile si densitatile dupa diversificare si asa mai departe. N-am fi vrut sa tin un astfel de scutec in camera bebelusului nicio secunda mai mult fata de cat a durat schimbatul, daramite sa depozitez aceste „bombe anatomice” cu zilele intr-un cos, asteptand sa se umple sacul de gunoi!
Termometru de baie – cumparatura inutila
Mi-am dat seama de asta la prima baita a micutului, facuta in maternitate, sub jetul de la chiuveta, cand moasa nici macar n-a verificat temperatura apei. Hai, sa spunem, femeia avea experienta cu instalatiile lor de-acolo si nu mai era necesar, dar acasa trebuie sa faci asta – macar cateva zile, pana te obisnuiesti cu senzatia. Iti spun ca dai banii degeaba pe acest accesoriu – chiar daca te costa numai cativa lei. Ideea este ca poti testa temperatura apei pe propria-ti piele a antebratului, la fel cum ii verifici temperatura laptelui daca il hranesti pe bebe cu formula. Oricum, in timp, cel mic iti va da de inteles cum ii place apa: mai calaie, mai fierbinte...
Incaltaminte pentru bebe – cumparatura inutila
Singurul sau scop pana pe la vreo 7-8 luni – cand apar primele incercari de ridicare - este sa tina de cald picioruselor – iar pe vremea asta nici nu se pune problema. Mai bine lasa piciorul copilului sa respire, sa se dezvolte frumos, sa fie supt cu pofta de micut decat sa-l inghesui intr-o pereche de pantofiori sau tenisi doar pentru ca arata bine si cool.
