Copiii se nasc neajutorati si nu sunt capabili sa supravietuiasca fara ajutorul mamei lor. In fapt, la nastere copilul este insuficient dezvoltat, dar sarcina nu poate sa depaseasca momentul celor noua luni pentru ca dimensiunea bazinului feminin ar fi mai mica decat circumferinta craniului copilului.
Dar lucrurile nu sunt chiar atat de simple. Un studiu sustine ca nu dimensiunea bazinului este cel care determina nasterea copilului ci metabolismul mamei. Exista o anumita capacitate maxima pe care metabolismul matern nu o poate depasi pentru a sustine sarcina. Cand acest nivel maxim este atins, copilul nu mai poate fi mentinut in mediul intrauterin si se declanseaza nasterea.
Este cert faptul ca copilul omului se naste subdezvoltat, cel putin prin comparatie cu alte primate. Creierul omului, la nastere, reprezinta doar 30 la suta din dimensiunea pe care o va avea la varsta adulta. La cimpanzei, la nastere creierul reprezinta 40 la suta din dimensiunea creierului omului de la varsta adulta.
Pentru a atinge acest grad de dezvoltare, care sa-i permita puilui de om o mult mai mare independenta la nastere, perioada de gestatie ar trebui sa dureze intre 18 si 21 de luni, in loc de noua luni, se arata intr-un studiu realizat la Columbia University. Dar intr-o astfel de situatie apare ceea ce se numeste "dilema obstetricala", adica o circumferinta a craniului copilului mai mare decat capacitatea anatomica a pelvisului feminin de a se dilata.
Antropologii mai spun ca in cursul evolutiei omului s-a realizat un compromis intre perioada de dezvoltare a creierului, pentru un maximum de sanse de supravietuire la nastere si pelvisul ingust necesar mersului biped, astfel ca puii omului s-au nascut mai devreme decat ar fi fost ideal.
Dar lucrurile se complica si mai tare cand perioada de gestatie a omului este comparata cu cea a cimpanzeului (cea mai apropiata primata de om). Sarcina umana este de doua ori mai lunga decat la gorile si cimpanzei, iar la nastere creierul copilului este cu 47 la suta mai mare decat creierul cimpanzeilor. In plus raportat la perioada de gestatie copilul omului este foarte mare. Cu alte cuvinte, privit din acest punct de vedere,copiii oamenilor vin pe lume supra-dimensionati.
Mai mult o alta serie de studii au aratat ca daca perioada de gestatie a femeilor ar fi cu doua luni mai lunga, diferenta pentru corectarea "dilemei obstreticale" ar fi de doar trei centimetri, chestiunea fiind posibil de rezolvat in cursul evolutiei umane. Atunci de ce se nasc copiii la noua luni si nu mai tarziu?
Incepand din a sasea luna de sarcina, femeile consuma de doua ori mai multa energie pentru procesele metabolice de baza, adica ca un biciclist care alearga cu 20 de kilometri pe ora. Asta inseamna ca organismul feminin nu poate fizic sa produca suficienta energie pentru a sustine sarcina mai departe de noua luni.
Travaliul dureaza mai mult decat acum 50 de ani
In loc de concluzie realizatorii studiului au spus ca este o mare gresala sa ne gandim ca venirea puiului de om pe lume dupa noua luni de viata intrauterina este un handicap. Esential este faptul ca omul a cucerit lumea ca urmare a capacitatii sale unice de a invata din propriile sale experiente, pe care a fost, de la un moment dat incolo, capabil sa le transmita mai departe. Venirea pe lume a copilului, dupa noua luni de sarcina, este garantia unei capacitati maxime de a invata din experienta.
