Femeia care imi face mie curat este o sursa inepuizabila de vorbe intelepte despre sarcina. Dupa ce m-a pus sa beau bere fara alcool ca sa alaptez pana la un an fara probleme mi-a dezvaluit si din tainele poftelor. Asta in timp ce ma invita sa ma infrupt din punga ei de fornetti, ca sa nu iasa copilul balbait, doamne sfinte.
Aparent este o chestie de mandrie sa ai pofte. Cu cat sunt mai demente, cu atat respectul fata de tine ca femeie insarcinata este mai mare. Asa ca, cu foarte mare placere mi-a povestit cum si-a trezit ea sotul in miez de noapte ca sa il trimita dupa mici. Fiindca avea asa o pofta incat fara ei ar fi crezut ca moare. ‘Si va da-ti seama’, imi zice ea mandra, ‘era pe vremea raposatului, cand nu gaseai nimic noaptea. Ce sa mai vorbim de mici. Asa ca a umblat dupa ei pana in ziua’.
Cu aceasta informatie mi-am dat seama ca dupa standardele sale eu nu sunt mai deloc femeie. Ia poftele de unde nus. Nu tu aliment preferat care se gaseste numai dupa ce ai vanat puiul de vultur. Nu tu chefuri la 4 dimineata. Sau macar o preferinta sanatoasa pentru castraveti murati sa manifest. Atat cat sa nu stric piata prin atitudinea asta de dumping. Ca sa nu o lungesc, eu cred ca toate povestile despre poftele femeilor gravide nu sunt decat un mit.
Sau asa credeam pana sa fiu invitata in oras, la un eveniment semi-monden. Mai exact o vizionare de film. Frumos si politicos ar fi fost sa stau de vorba despre una, alta, sa fac o glumita spirituala, sa arunc un compliment. Numai ca undeva, intr-un colt, pe o masa erau aruncate cateva mezeluri si un cascaval. Din acelea de are oricine in frigider. Nimic fancy, ca sa fi avut vreo explicatie valida pentru ceea ce a urmat. Ma scuzati, imi intrerup interlocutoarea, eu trebuie neaparat sa mananc. Si am lasato cu jumatate de fraza in gura ca sa imi umplu farfuria cu tot ce putea ea sa cuprinda.
Deci ceva ceva tot o fi adevarat despre poftele mai mari, mai multe sau mai specifice ale femeilor insarcinate, numai ca se manifesta diferit de la persoana la persoana. Oricum, pot sa spun cu mana pe inima ca eu am scapat din acest pericol cat se poate de ieftin. Acum pricep cum poate cineva sa saliveze in fata unui castron cu salata cu branza. Si ma bucur daca cineva imi propune un fel de mancare pe care nu l-am incercat pana acum. Orice experienta culinara e una pozitiva, n-ar cum sa fie altfel, imi transmite creierul contrar sfaturilor pe care mi le-a dat ani de zile pana acum.
Iar in plus, mai mult decat atat, am un apetit fantastic pentru mancarea sanatoasa. Mancarea gatita, cu legume si care nu are grasime are un sex deosebit. S-au dus zilele in care ingurgitam in scarba un sanvis. Acum fac chestii elaborate. Si le fac cu placere din ce in ce mai mare. Ba chiar am inceput sa citesc bloguri culinare. Cine s-ar fi putut astepta la asa ceva?!
Deci m-am ales cu cateva pofte. Dar amandoua sanatoase. Si poate ca la urmatoarea intalnire mondena chiar voi reusi sa comunic ceva, daca am grija sa nu reperez bufetul.
