Durerile pelvine precum și disconfortul din timpul sarcinii sunt normale. Ligamentele se întind, nivelul hormonilor se modifică, iar organele se mută pentru a face loc uterului care crește. În ce situații însă durerea este un semnal de alarmă? Iată ce lămuriri am primit de la Iosif Niculescu, medic specialist obstetrică-ginecologie.
În timpul sarcinii, placenta eliberează un hormon numit relaxina, cu rolul de a relaxa structurile de rezistenţă care fixează diferitele oase ale centurii pelviene şi în felul ăsta se crează o senzaţie de presiune ce poate fi resimțită, uneori, ca durere. În plus, cantitatea de sânge crescută din zona uterului poate, de asemenea, să fie percepută ca o senzaţie de presiune în pelvis.
Nu în ultimul rând, creşterea rapidă a uterului crează în sine o presiune ce poate fi percepută ca durere. Mijloacele de fixare ale uterului (ligamentele cardinale, rotund, sacro-uterine) sunt puse sub tensiune şi pot să provoace disconfort. Aici intră în discuţie şi durerile date de o discretă decalcifiere a oaselor (osteoporoza de sarcină).
Pe de altă parte, contracţiile pot apărea oricând în sarcină, sunt relevante după 24 de săptămâni şi se asociază de regulă cu riscul pierderii sarcinii. Către sfârşitul sarcinii pot face parte din travaliu prematur.
Contracțiile nesemnificative (fiziologice, de tip Braxton Hicks) sunt foarte scurte și nesistematizate. În spatele unei dureri se poate ascunde, de asemenea, o infecţie urinară, calcul în ureter care încearcă să-şi găsească drumul, un bol fecal voluminos (constipaţie), un fibrom uterin, alte tumori în sfera genitală (chist ovarian). Sindromul de dehiscență de simfiză este o depărtare exagerată a celor două oase ale simfizei pubiene şi care dă, desigur, un sindrom dureros la mobilizare dar şi spontan. În fapt, este o adaptare excesivă a corpului/pelvisului în vederea naşterii.
În momentul în care o femeie însărcinată se confrunta cu dureri persistente (în funcţie de intensitate, durată, ritmicitate), trebuie să meargă la un control de rutină pentru a depista la timp o eventuală cauza patologică. Pentru că durerea pelvină, în special cea asemenatoare celei menstruale, poate fi asociată pierderii sarcinii, de aceea orice durere persistentă care este resimţită că mai mult decât o banală presiune constituie motiv de control medical. În cazul unei ameninţări de avort sau de naştere prematură, dar şi în cazul în care durerea este accentuată de mobilizare, medicul poate recomanda gravidei repaus la pat.
Orice durere care invalidează trebuie tratată. În ceea ce priveşte contracţiile fiziologice, nu au nevoie de niciun tratament deşi sunt deseori confundate cu ameninţare de naştere prematură. Diagnosticul ameninţării de naştere prematură se face pe existenţa unor contracţii ritmice, dar şi a modificărilor de col. Ca remedii de moment se recomandă schimbarea posturii ca primă încercare de ameliorare şi exerciţii fizice moderate, însă durerile persistente, care se acutizează, trebuie tratate cu seriozitate.
