O multime de schimbari se vor intampla in organismul tau dupa nastere. Iar asta te va face sa experimentezi cateva emotii ciudate, dar obisnuite pentru perioada de lauzie.
Sa dai nastere unui copil nu inseamna doar ca treci inca o persoana la intretinere. Aparitia lui provoaca aparitia a numeroase schimbari hormonale si fiziologice in organismul tau, iar acestea se reflecta din plin in emotiile pe care le vei trai in primele saptamani (sau chiar luni) dupa nastere. Dupa ce ca bebe are nevoie de tine din plin (o realitate complet noua, careia trebuie sa i te adaptezi), te mai si urci intr-un rollercoaster emotional care te poate destabiliza rau in lipsa informarii si a sprijinului oferit de cei apropiati. Iata lucrurile ciudate care te pot „bantui” dupa nastere, dar, de altfel, perfect normale pentru o lauza:
Ti-e dor de burta. Cand am auzit asta de la prietenele mele care nascusera cu ani inaintea mea, nu-mi venea sa cred! Cat de sentimentala, melancolica, sensibila etc. sa fii incat sa nu te bucuri tocmai de faptul ca ai scapat de ditamai burta si poti sa te intorci la garderoba dinainte de trimestrul trei, macar. Ei bine, mi s-a intamplat si mie. Mi-a displacut sa fiu gravida, dar m-am obisnuit cu burta aceea, era parte din mine si, dintr-odata, am ramas fara ea. Este sentimentul acela de rupere, de despartire, de parere de rau ca nu mai ai bebelusul la adapost, mereu cu tine. Este ceea ce americanii numesc „baby blues” – tristetea de dupa nastere. Trece in cateva zile, mai ales ca te iei cu multitudinea de lucruri pe care le ai de facut odata ce ajungi acasa de la maternitate.
Iti privesti copilul ca pe un strain. La nivel patologic, exista si o psihoza postpartum, cu halucinatii, delir sau chiar intentia de a-si manca bebelusul (mai ales in tarile subdezvoltate). Astfel de situatii apar destul de rar: un caz la o mie de lauze si este o statistica valabila pentru orice colt al lumii. Prin urmare, e normal sa nu fii invadata de instinctul matern din momentul in care iti tii copilul in brate pentru prima oara. Chiar daca ai nascut natural si alaptezi (procese care implica adevarate cocteiluri de hormoni care ar trebui sa activeze instinctul matern), tot e posibil sa dureze cateva saptamani pana sa simti acele emotii despre care ai fost indoctrinata ca ar trebui sa le ai inca din timpul sarcinii. Bebelusul nou-venit iti strica ordinea vietii, somnul, nervii. E normal (nu obligatoriu) sa-l vezi ca pe un intrus la inceput. O sa va intelegeti voi pe parcurs.
Sursa foto: independent.ie
Ai senzatii erotice cand alaptezi. Nu-i nicio problema, tot hormonii sunt responsabili si pentru asta. Sau e posibil sa te simti, pur si simplu, ciudat, intr-un mod nedefinit (sau pe care te feresti sa-l definesti). Oricum, „regula” medicala este ca alaptatul si viata sexuala oricum nu prea fac casa buna, asa ca macar bucura-te de alaptat. Bine ca nu te numeri printre femeile care experimenteaza tristetea, depresia sau chiar panica dupa fiecare ejectie a laptelui.
Te razbuni pe barbat pentru orice. Erai o femeie de cariera, independenta, egala barbatului tau, va imparteati indatoririle chiar si in casa; acum esti mama de care depinde bebelusul, iar asta nu prea porti s-o imparti cu partenerul, mai ales daca alaptezi. Si parca mai mult te incurca decat te ajuta – desi poate avea cele mai bune intentii. Daca mai pui la socoteala si depresia post-partum, care te cam face sa-ti iei campii (cu sau fara bebelus, dar, in mod sigur, fara barbat), nu este de mirare aparitia unui copil este printre primele cauze de divort in statistici. Iar timpul foarte putin care v-a mai ramas pentru comunicare nu reuseste sa amelioreze problema daca nu munciti pentru asta.
Crezi ca esti o mama deplorabila. Ca nu faci suficient, ca nu stii suficient, ca iti mai lasi copilul sa planga uneori, ca s-a imbolnavit... Starea asta e tot de la dezechilibrele hormonale si trece in cateva saptamani sau luni; mai ales ca, pe langa reglarea endocrinologica, mai prinzi si curaj pe sistemul „vazand si facand” in puericultura. Nu exista niste sabloane ale maternitatii in care trebuie sa te inghesui ca sa fii o „mama buna”. Dar exista valori precum iubire, respect, bun-simt, empatie, rabdare pe care le folosesti in felul tau. Mamele sunt bune pentru copiii lor, nu pentru ai altora, nu pentru gura lumii.
Sursa foto articol: thedetoxdive.com
