Aparent aceasta este o parte simpatica a sarcinii. Macar pentru altii, cei care te privesc si nu le vine a crede ca esti ca si cum ai fi intrat intr-un nor pufos de praf roz. Asta dupa ce luni de zile ai tunat si ai fulgerat dintr-o nimica.
La mine se manifesta prin faptul cel putin ciudat ca nu mai pot sa rad cu hohote fara sa plang in acelasi timp. Nu este vorba ca si inainte imi se intampla sa imi curga lachimile printre sughiturile de ras, dar era asa, o data in viata. Acum se intampla constant. Si cu atat mai absurd cu cat sunt chestii care numai pe mine ma distreaza pana peste poate. Restul rad mai multa asa de complezenta si pentru ca rasul este contagios. Adica nu este posibil sa razi jumatate de ora pentru o intrebare tembela dintr-un interviu. Oamenii mai sunt si ocupati cu propriile lor probleme, ce naiba!
O alta manifestare, pe aceeasi linie care ma incadreaza in categoria ‘uita-te la asta ca e nebuna’, e faptul de a sughita daca emotiile mi se par prea puternice. Si asta nu se intampla o data, sa poti sa zici ca mai stii, aerul nu mai cunoaste drumul de intrare si s-a dus prin alta parte, ci repetat si din ce in ce mai puternic. De scapat nu scap pana nu dispare situatia care a generat furtuna de sughituri: fie un client care vrea sa imi faca cine stie ce propunere, de nu pot decat sa dau din cap a da sau nu printre icnete, fie cu seful pe care trebuie sa il conving ca sunt in continuare deosebit de capabila, pardon, ma scuzati. De intalnirile cu fosti admiratori ce sa va mai zic, sughit, sughit.
Pe de alta parte lucrurile care inainte ma faceau sa ma urc pe pereti de neliniste trec acum pe langa mine ca si gandacii pe perete, fara sa lase vreo urma. Este foarte greu spre imposibil sa te certi in vreun fel cu mine. Mi se pare totul atat de insignifiant incat nici macar nu ma poti face sa iti ascult argumentul pana la capat. Daramite sa ma mai enervez si sa ma faci sa iti replic cu spume. Eheheee… s-au dus acele vremuri in care mi se parea ca trebuie sa lupt pentru orice prostie si e rolul meu de persoana inteligenta sa ii fac pe ceilalti sa inteleaga unde gresesc. Si uite ca lumea nu se surpa din cauza asta, iar in plus, viata mea este mult mai simpla.
Si pe deasupra imi plac mult mai mult toate prostioarele. Daca pun pe mine o bluza noua ma induiosez de zici ca tocmai ce am fost votata miss univers, iar daca imi dai o floare, o bomboana, o atentie mi se pare ca hm… alt gest mai extraordinar de frumos nu exista pe lume. Si port o vesnica parere buna despre persoana in cauza cateva saptamani bune. Ok, par cam fraiera in perioada asta dar cel putin e distractiv.
Uneori ma mai bate gandul ca e posibil ca toata aceasta schimbare de personalitate sa apara din cauza faptului ca totusi exista atat de putina distractie. E normal cand stai in casa toata ziua sa ti se pare centrul vechi al capitalei un loc fascinant si minunat. Si uite cum stau oamenii aceia in fata ferestrelor mari de sticla deasupra caruia scrie bar si mai beau cate un ceai. Cat de frumoooos si ce bine de ei! Hai sa trecem si prin pasajul de la Universitate. Mama ce spatiu si uite ce lucios este pe jos. Nici nu stiam ca avem un oras asa de fantastic, imi place la nebunie!
