Doctorul care imi monitorizeaza sarcina este un tip simpatic pana in 50 de ani, cu multa rabdare si simtul umorului. Asta pana la intrebarea: cate kg ai pus in plus? Moment in care se transforma intr-o copie ceva mai eleganta a instructorului de la sala de aerobic: ‘Ce-i cu suncile astea? Transpira mai cu spor, cine te-a pus sa mananci cat un animal? Haide, un-doi, un-doi! Indoaie cu energie oribilitatea aia pe care o numesti abdomen. Tu nu observi ca nu te mai vezi de sub osanza?’
Ei bine, cam asa imi face si mie doctorul. Dupa ce inainte se entuziastmeaza de cat de bine se vede brotacul si cum s-a mai dezvoltat cu ceea ce am eu grija sa il hranesc. Dar aparent toate acestea ar trebui facute fara ca eu sa mananc ceva. ‘Fara paine, fara dulciuri, ce-i asa complicat? Un iaurt dimineata, o supa la pranz. Nu ai voie sa iei mai multe de 8-9 kg pe toata perioada’.
Eu la cele plus 14 actuale, cu tendinte de a ma duce inspre 20 ma uit la el strambandu-ma din fiecare molecula pufoasa pe care o detin. Poate ca pentru alte doamne si domnite un astfel de tratament e ceva normal. Dar eu nu am tinut cura in viata mea. Si mi se pare culmea sa tin tocmai acum cand brotacul vede prin hainele cu care am grija sa ma acoper tot ceea ce pare digerabil. Si i se pare extraordinar: “Wow, niste covrigi calzi cu mac. Si cum mai miroooos. Hai sa luam si noi unul. Si uite cum stau prajiturile astea in vitrina. Tare mi-as mai dori si eu cate una din fiecare, ca nu ma pot decide de care imi este mai pofta!” Si pace de a-i spune brotacului ca suntem la cura, ca se supara si imediat se razbuna. Cu brotacul nu te pui.
In jur lumea spune ca arat ok, ca pana acum o luna doua nici nu observasera vreo schimbare. In cartile de specialitate se accepta intre 12 si 17 kg, cu cat ai fost mai slaba inainte, cu atat pui mai multe. Ceea ce cu eleganta mi-ar permite sa ma duc inspre limita de sus. Ba chiar am o prietena care a considera ca 30 de kg ar fi o cifra decenta, fara sa tipe cineva la tine ca te uratesti peste poate si nu o sa mai poti merge la mare si vai si amar o sa fii parasita de sot si aratata cu degetul pe strada de intreaga populatie. Numai doctorul meu considera ca este potrivit sa imi spuna in fiecare luna ca m-am ingrasat intr-un mod inacceptabil.
Eu sunt tare curioasa cum o arata nevasta acestui domn. Si daca ii tine si ei astfel de prelegeri. Sau poate isi pastreaza numai pentru noi, femeile care venim la el cu inima cat un purice sperand sa ne spuna ca suntem bine, toate aceste complimente? Si daca ea, doamna doctor pateste la fel cum procedeaza? Oare il repede cum ne vine tuturor sau pur si simplu il ignora. Cred ca data viitoare am sa cer numele doamnei ca sa rezolvam aceasta problema.
