Nu toţi înţeleg că mamele care aleg să stea acasă ăia doi ani prevăzuţi de lege o fac nu pentru că aşteaptă pomană de la stat. Sau că “toarnă” copii ca să fugă de serviciu. Nu de alta, dar a fi mamă e de departe cel mai al naibii job. Cel mai solicitant. Comparativ cu serviciul la stat sau la patron, jobul de mamă este cu mult mai greu. Cu atât mai greu dacă îţi creşti copilul fără ajutor din afară.
Nu mi s-a năzărit din senin să zic toate astea. Doar că mi-a venit să scot flăcări pe nas când am asistat la o discuţie. Una în care o gravidă era pusă la zid. Motivul este unul halucinant! “A turnat un copil, stă doi ani acasă, aşteaptă pomană de la stat şi, uite aşa, ne lasă pe noi să ne chinuim la muncă în locul ei”. Asta este o discuţie între două femei.
Poate sunt eu prea subiectivă, având în vedere că sunt în tabăra mamelor care au stat 2 ani acasă… Acum vin şi vă întreb, că poate mi se pare mie, este sau nu cam deplasată această mentalitate?
Nu înţeleg de ce mulţi oameni au impresia că a “sta” acasă doi ani cu copilul e ca o vacanţă prelungită? Practic, nu prea “stai” în ăştia doi ani. Doar dacă ai bonă. Sau/şi menajeră. Sau orice alte ajutoare care să te mai scape de sarcini.
Mi se pare o mentalitate tristă asta cu statul acasă pentru “pomană”. Mamele nu stau acasă şi aşteaptă pomană de la stat. Nu este vorba de nicio pomană.
(...)
Citește mai mult pe blogulmamei.ro!
