Prezența unui fibrom uterin în timpul sarcinii reprezintă o problemă ce nu trebuie neglijată din cauza imposibilității relative de tratament și a eventualelor complicații pe care le poate cauza. Mai multe detalii, am aflat de la doctorul Iosif Niculescu, medic specialist obstetrică-ginecologie.
Fibromul este o tumoră benignă a structurilor din peretele uterului. Denumirea corectă ar fi mai degrabă miom, dacă componenta este predominant în mușchiul uterului sau fibro-miom, atunci când componenta predominantă este de țesut de legătură (conjunctiv). Terminologia înrădăcinată în România este de fibromatoză uterină și în țările anglo-sanxone de miom. Foarte rar, fibromul degenerează malign (sarcom), una dintre cele mai grave forme de cancer. Fibromul se diagnostichează în cadrul controlului ginecologic de rutină și prin ecograf.
Cauzele fibromului uterin
Cauzele rămân în general obscure, probabil că la nivelul celular al fibrei musculare uterine există o tulburare genetică care se manifestă printr-o creștere exacerbată. Un rol imens îl joacă însă hormonii estrogeni sub efectul cărora mioamele de cele mai multe ori cresc.
Simptome
În funcție de localizare și dimensiuni, simptomele apar în relație cu compresiunea unor organe din vecinătate - micțiuni frecvente, tulburări în motilitatea intestinală, dureri pelvine, uneori lombo-sacrale, sângerări diverse în cazul localizărilor spre sau în cavitatea uterului. Nu de puține ori, simptomele sunt absente, uneori paradoxal chiar în cazul fibroamelor gigant de peste 10 cm.
Fibromul uterin și fertilitatea
În funcție de localizare și dimensiuni, fibroamele pot afecta capacitatea procreativă prin modificarea mărimii și a formei cavității uterului, respectiv modificarea relațiilor anatomice dintre diferitele segmente ale aparatului reproductiv.
Fibroamele, indiferent de dimensiunea dinaintea unei eventuale sarcini, vor crește substanțial în timpul sarcinii. Complicațiile sunt în strânsă legătură cu creșterea în volum, de cele mai multe ori dau dureri, însă pot fi și cauza avorturilor tardive sau a nașterii premature.
Tratamentul fibromului uterin în timpul sarcinii
În timpul sarcinii nu este aproape nimic de făcut din punct de vedere chirurgical. Se tentează, în cazul apariției durerilor mari, tratament conservator cu antiinflamatoare care, și ele, au indicații limitate și restrânse în sarcină.
Dacă fibroamele nu cresc, acestea pot fi supravegheate medical fără a se impune o intervenție. Terapia chirurgicală, clasică sau laparoscopică, se impune în cazurile în care pacienta nu este însărcinată și este indicată în cazul apariției unei complicații, în cazul creșterii accelerate în volum sau în contextul tratamentului pentru infertilitate, dacă localizarea poate interfera cu obținerea sarcinii.
Operația pentru femei tinere, cu potențial reproductiv, este miomectomie (scoaterea fibroamelor și refacerea uterului), clasică sau laparoscopică. După miomectomie, există riscul recidivei. Nu pot fi luate măsuri de prevenire.
La femeile peste 50 de ani, se poate lua în considerare operația de histerectomie. Câștigă din ce în ce mai mult teren embolizarea (metodă invazivă prin care se identifică vasele de sânge care alimentează fibromul și se obstruează), o soluție dacă pacienta nu mai dorește să aibă copii. Succesul acestei indervenții nu este garantat, de obicei rămân însă la dimensiuni mai mici și nu mai cresc. O altă posibilă terapie, experimentală în acest moment, se realizează prin trimiterea unor unde de ultrasunete în încercarea de a micșora fibroamele, cu rezultate promițătoare. Există și o terapie medicamentoasă cu rezultate mulțumitoare mai ales în ceea ce privește sângerarea asociată fibroamelor, care este în principiu hormonală. Un medicament nou, Esmya, are efecte mulțumitoare (scăderea până la jumătate a mioamelor).
La naștere, pot sa complice substanțial atât nașterea pe cale naturală cât și operația de cezariană, în funcție de localizare.
