Bau-bau-ul, adica luna 9 tocmai ce-a venit. In general cand este vorba despre ea nu prea mai este nimic de spus. Am observat asta si pe blogurile pe care le urmaream: lungi pauze urmate de cateva oftaturi. In general suficiente sa iti cam inghete sufletul si sa te bucuri ca pentru tine luna cu pricina este departe. Sau a trecut :)
De ce tace toata lumea? Inclin sa cred ca sunt precum elefantii, ca aleg sa sufere departe de ochii lumii. Probabil ca atunci cand se atinge un anumit prag nu iti mai vine sa faci parada. Ci sa te faci mic si sa astepti sa treaca. Fiind la inceputul ei imi dau cu parerea ce te-ar putea tine asa de ocupata. Studiind tendintele de acum. Care probabil vor deveni de 10 ori mai puternice.
Insomniile. Eheheeee, de cand noaptea nu mai este ce a fost! Adica o perioada linistita in care sforai impacat de la miezul noptii pana se crapa de ziua. Nu, acum ai nevoie sa stai treaz o perioada. Ca sa poti pitroci in intuneric cele cateva ganduri care acum nu iti mai dau pace. Cum ar fi faptul ca e musai ca usa de la dormitor sa se inchida perfect. Si fara zgomot.
Certurile. Pai, dragii mosului, daca 8 luni de zile a fost totul numai lapte si miere in luna 9 ce e val ca valul trece. Dintr-o data descoperi ca el, cel care a lucrat alaturi de tine cu drag si spor la conceperea copilului, nu este chiar cum ar trebui. Mai exact tie iti este rau si lui nu. Daca tot pretinde ca ii pasa, sa faca bine sa ii fie rau si lui! Asa ca motive de cearta se gasesc. Ba chiar destule.
Manageriatul. Partea cea mai proasta atunci cand traiesti in secolul nostru este ca acasa nu poti fi manager. Adica tu doar sa indici, sa supervizezi si la sfarsit, eventual, sa dai note subalternilor care stau si tremura de emotie. Ca daca ar fi fost asa… eheheee. Dar cum nu este faci lungi liste cu lucruri care trebuiesc indeplinite, le mai citesti o data, te crucesti si iti spui ca tu niciodata nu le vei da de capat. Si de asta toti cei din jur sunt vinovati. Cum indraznesc sa isi vada de viata lor?
Deplasarile. Bine, nu vorbim de faptul ca a fost o vreme cand puteai sa alergi. Si aceasta a disparut in neant. Ci de lucruri mult mai umile. Era o vreme cand ajungeai pana la job. Si o vreme cand iti cumparai singura apa plata. Si probabil ca in viitor ne vom aminti cu nostalgie ca era o vreme cand ne dadeam jos din pat fara sa ne strambam. Ok, hai sa schimbam subiectul.
Doctorii. Si actele. Pentru ca toate merg mana in mana. Lumea iti cere acte si te trimite la doctori. Doctorii te trimit la alti doctori. Care te trimit la… casa de asigurari si alte institutii. Nu conteaza, in final tot in spital ajungi. Avand convingerea ferma ca tu niciodata nu vei mai face ceva care sa necesite hartii, institutii si oameni in halate albe cu stampile.
Probabil singurul lucru fantastic si minunat pe care il astepti este concediul prenatal. Pe care il vei folosi cu drag si spor pentru a face toate lucrurile de mai sus. Asa sa fie oare?
