Uneori, tendintele accentuate deja prezentate se pot converti în manifestari intrapartum ce intra in sfera patologica. De altfel, perioada sarcinii constituie un interval cu probabilitate pronuntata de reactivare si decompensare a unor tulburari psihice de intensitate nevrotica sau psihotica. Tulburarile nevrotice specifice sarcinii se declanseaza mai ales in primul trimestru, perioada de maxima vulnerabilitate, când acomodarea cu noua stare psihofizica este mai dificila.
Viitoarea mama poate manifesta sindromul obsesional, caracterizat prin idei obsesive (care se impun gandirii, o asediaza si o invalideaza, avand un continut penibil, anxiogen pentru subiect, care depune eforturi voluntare pentru a li se sustrage), scrupulozitate, suspiciune, impulsuri, ticuri si ritualuri obsesiv-compulsive (acte standardizate, stereotipe, repetitiv-rutiniere si inutile, chiar dezadaptative), care descarca anxietatea provocata de temeri cu privire la sarcina: "Nu voi reusi sa-mi duc sarcina la termen si voi avorta spontan!", "Copilul meu nu e sanatos si nu se dezvolta normal!" etc.
Un exemplu de ritual compulsiv destinat a fi antidotul anxietatii crescande cu cateva saptamani inainte de nastere este ceea ce in literatura anglo-saxona poarta denumirea de "nesting syndrome" (in traducere libera: sindromul cuibaritului), prin care femeia insarcinata, intr-un acces de energizare mintala si hipertonie musculara, verifica minutios daca toate lucrurile din casa sunt la locul cuvenit, insistand asupra pregatirii camerei copilului. Ea poate muta si reaseza toata mobila din casa, dintr-o nevoie de a-l întâmpina cum se cuvine pe noul membru al familiei, dar si pentru a-si restabili echilibrul psihic si a-si lua gândul de la spectrul amenintator al unei nasteri traumatizante pentru ea si pentru micut.
Sindromul obsesional se asociaza adesea cu cel fobic, cu temeri legate in special de momentul nasterii, de integritatea somatica a copilului. Dar si forme ca: hipengiofobia, teama de responsabilitate sau algofobia, teama de durere sau kainofobia, teama de noutate etc.
In situatia când gravida se simte deprivata afectiv, nedreptatita sau insecurizata de partener, de familia de origine sau de prietenii apropiati, ea poate dezvolta sindromul isteric sau tendinte isteroide. Cum se manifesta? Prin dorinta revendicativa de a fi “rasfatata” cu un surplus de tandrete si protectie, de a fi in centrul atentiei pentru ca se afla intr-o stare cu totul speciala.
Citeste si prima parte a acestui articol
In cazul dizarmoniilor psiho-comportamentale de tip isteric, primeaza excesiva dramatizare, gravida “vrand sa para mai mult decat este in realitate” (Jaspers), cu aspect inautentic si infantilizat al personalitatii; caracteristice sunt: teatralismul si hiperreactivitatea (conducand uneori la crize de nervi spectaculoase), dependenta afectiva (exacerbata pana cand pacienta devine o veritabila “sugativa afectiva” fata de cei din jur), sugestibilitatea (generata de slabirea reglajului voluntar si critic, ca si de dorinta imperioasa de a placea, de cameleonismul atitudinal si comportamental), erotizarea raporturilor sociale (ca supapa a propriilor inhibitii sexuale), ca si apropierea afectiva factice, simulata.
Oricat de tentat ar fi inconstientul femeii insarcinate sa se lase invadat de aceste tendinte accentuate, adesea frizand patologicul, calea spre solutionarea lor poate fi deschiderea fata de ceilalti, decentrarea afectiva de pe propriile trairi si empatia sau “punerea in pielea celuilalt”.
