Am auzit de la foarte multe persoane faptul ca sarcina si mai tarziu ingrijirea copilului au un impact negativ asupra jobului. Iar daca vrei si o cariera, nu numai faptul de a avea unde sa te duci ca sa produci niste bani, atunci influenta negativa este cu atat mai mare. Din pacate nu am auzit pe nimeni care sa spuna ca sarcina ar fi dus la ceva bun la job. Ori erau povesti despre cum au trebuit sa renunte la jobul actual fiind mult prea solicitant, ori, in cazul mai fericit, sa renunte numai la cine stie ce planuri de marire. Pentru vreo 4-5 ani asa, dupa care o pot lua de la capat. Nu este sfarsitul lumii, dar nici placut nu este, pana la urma ai muncit foarte mult ca sa ajungi in pozitia in care esti.
Probabil cel mai greu este sa iti anunti seful. Nu e chiar simpatic sa spui: “draga sefule, de acum inainte va fi o scadere dramatica in eficienta mea. De venit la job o sa mai vin, ca acum am nevoie de bani mai mult decat niciodata, dar o sa fiu mai mereu cu mintile aiurite si orice motiv cat de cat credibil voi gasi ca sa o tulesc sa stii ca o sa o fac. Fara jena si fara remuscari. Iar dupa ce voi fi 9 luni asa inca vreo 4 nici macar nu o sa ma vezi la fata, nu iti voi raspunde la telefon, iar sa imi trimiti emailuri este complet necugetat. Poate ca am sa ma intorc dupa cele 4 luni, nu iti pot promite sigur, dar cam 2 ani te poti astepta sa fiu cu mintile vraiste si sa ma uit la ceas sa vad cum pot pleca cu jumatate de ora macar mai devreme fara ca sa te prinzi si sa te superi. Iar tocmai cand as fi si eu la toate capacitatile e posibil sa ma hotarasc ca mai vreau inca unul si o luam de la capat. Si te-as ruga eu frumos, daca poti, sa imi maresti salariul, pentru ca este clar ca banii de acum nu imi ajung. “
Pe colegi probabil ca trebuie sa ii anunti cu un aer fantastic de eficienta, in timp ce iti potrivesti profesoral ochelarii pe nas, ca nu cumva ceilalti sa se simta frustrati pentru ca vor munci ei mai mult, desi e clar ca asa se va intampla. Daca de munca nu iti mai prieste atunci macar sa ii distrezi. Fii vesela si ia bomboane la toata lumea predicand dorinta de a te bucura de viata si implinirea interioara din perioada sarcinii. Sa ne intelegem, eu nu am facut asa, dar cred ca mi-ar fi fost mult mai bine.
Nu am nicio solutie pentru aceste probleme, desi tare mi-ar placea sa existe. Probabil ca este momentul ca pentru o perioada sa nu te bazezi mai ales pe puterile tale, ci mai mult pe bunavointa oamenilor. Si sa accepti ca lucrurile nu mai au cum sa mearga ca inainte. Altfel nu faci altceva decat sa aduni frustrari, fiindca oricum nici capacitatea de munca si nici cea de concentrare nu mai sunt ce au fost. Nu mai poti nici sa stai la job pana la 10 seara, nu poti nici sa socializezi cu clientii prin carciumi si nici sa te apuci de cine stie ce proiecte inovatoare. Si chit ca toate acestea nu erau trecute in job description, tu le faceai si stii ca aveau un impact important. Ei bine, acum poti face numai strictul necesar si adesea nici macar pe acela.
Nu degeaba locul de munca al femeilor gravide este protejat prin lege, altfel ai incerca sa scapi de ele cat mai repede. Nu ai ce face, te impaci cu situatia ca bifezi negativ la acest capitol si mergi mai departe incercand sa reduci cat mai mult pierderile. Daca voi aveti o solutie mai buna va rog sa mi-o spuneti.
