Sistemul audio/video pentru supravegherea bebelusilor este o inventie minunata pentru proaspetii parinti. Si, de ce nu, pentru calatoriile cu copii mici.
Baby-monitorul poate fi una dintre cumparaturile sau cadourile foarte utile de facut inainte de nastere. Sau se poate dovedi total nefolositor, in functie de stilul de viata si stilul viitorilor parinti. Pana la urma, nu face parte din categoria obiectelor de puericultura de care ai absoluta nevoie in mod normal, dar iata la ce l-am folosit noi, ca poate-ti vine vreo idee:
-
La supravegherea in primele saptamani de viata ale copilului. Este primul copil pe care-l aveam, nu stiam ca expresia „somn de bebelus” nu-i chiar o treaba care merge ca pe roate. Iar Tudor a dormit mereu la el in patut, la el in camera. Daca n-am fi avut monitorul video ca sa-i observam mereu somnul, poate am fi tresarit si intrat peste el la fiecare chitaiala care se auzea prin usa si i-as fi stricat somnul de tot. Dar si nou-nascutii viseaza si ofteaza si tresar in somn, ca si noi. Nu e un motiv de panica.
-
La supravegherea in puseele de crestere. Desi Tudor a fost mai mereu un copil care sa doarma toata noaptea, episoadele de crestere reuseau sa ii dea somnul peste cap. In functie de aptitudinile pe care invata pe parcursul zilei, noaptea se ridica in fund, se punea de-a busilea, se ridica in picioare tinandu-se de gratiile patutului... Noi il auzeam din camera alaturata si-am fi vrut sa mergem sa-l linistim – desi nu parea suparat deloc. Asa ca monitorul video ne-a ajutat sa-l supraveghem fara sa-l deranjam si sa intervenim doar atunci cand nu reusea sa se mai puna singur inapoi la somn.
-
La supravegherea in situatiile de urgenta. Eram doar eu cu Tudor acasa, care-si facea somnul de pranz, si asteptam un o livrare prin curierat. Mi-am dat seama ca n-am bani sa platesc pachetul, asa ca am luat monitorul si-am coborat pana la bancomantul de langa scara. Am putut sa vad ce face copilul in tot acest timp. Slava Domnului, in cele trei minute cat am fost iesita a dormit neintors.
Sursa foto: blog.shopclues.com
-
La supravegherea intr-o casa cu etaj. Camera copilului e sus, tu ai treaba jos, prin bucatarie, cum sa impaci pe toata lumea? Cu un baby-monitor. Mai ales dupa ce programul de somn al copilului s-a stabilizat cat de cat, iti poti face linistita treaba aruncand cate un ochi pe ecranul aparatului de supraveghere.
-
La supravegherea intr-o casa cu curte. Mai ales ca a venit vara de-a binelea si-o s-o tot tineti in gratare si petreceri cu prietenii la curte, un baby-monitor va permite sa iesiti din casa si cand cel mic trebuie sa-si faca somnul.
- La supravegherea in concediu. Am facut-o de fiecare data in calatorii: am cerut camera cat mai aproape de restaurantul hotelului/pensiunii si ne-am aranjat programul nostru de masa conform programului de somn al copilului: micul-dejun in timpul primului somn de zi, pranzul in timpul celui de-al doilea somn de zi (daca nu eram pe drumuri, cand al doilea somn de zi avea loc in masina, iar pranzul nostru inainte sau dupa, cu tot cu copil), iar cina dupa ce Tudor intra la somnul de noapte, cam pe la 19:00-20:00. Copilul dormea nestingherit in tarcul de calatorie cu camera video orientata spre el, iar noi ne luam masa in tihna, dar atenti la ce se intampla pe ecranul monitorului.
Acest articol nu este o incurajare sa-ti uiti copilul singur in patut cu orele, ci arata cum tehnologia te poate ajuta sa gasesti solutii la niste situatii foarte comune in puericultura. Oricum, fiecare parinte stie ce probleme are copilul sau si decide cat de des sa-i verifice starea de bine. In niciun caz nu promovez folosirea baby-monitorului cand bebe este treaz, ca mod de supraveghere fara implicare, ca sa mai obtina si parintii un ragaz de la „jobul” lor. Nimic nu poate inlocui momentele de afectiune si stimulare pe care parintii le pot oferi celui mic.
Iar toate aceste idei se refera la folosirea unui monitor cu camera video, nu a unui sistem clasic walkie-talkie (de emisie-receptie, unde bebe doar se aude, nu se si vede).
Sursa foto articol: pregnant.sg
