Dupa doua naseri la un spital de stat, Polizu, va pot spune ca adesea nasterea si cu pretentia de a fi tratata cu respect nu au nimic in comun. Este aproape imposibil sa nu fii jignit de cateva ori pe zi.
Este adevarat, femeile gravide sau care abia au nascut sunt ceva mai sensibile. Si pun rapid la suflet lucruri de care poate ca ar fi ras intr-o alta situatie. Insa asta nu justifica comportamentul medicului sau asistentelor. Ba chiar dimpotriva. Stiind ceea ce stiu, ar trebui cu totii sa isi puna pe suflet cele mai fine manusi de matase si sa isi imbrace comunicarea in cuvinte dantelate. Dar nu, ei intra cu bocancii si marsaluiesc fara bunavointa peste sufletul tau.
Sa va zic ce anume din atitudinea lor m-a deranjat extrem de tare:
- Nu exista niciun fel de incercare a lor de a te face sa te simti confortabil. Nici fizic si nici psihic. Sa te intrebe daca vrei cumva lumina mai difuza?, sa iti prezinte cine este de fata si de ce?, sa iti dea voie macar la un pahar de apa si un biscuite?
- Nu ti se explica ce anume se intampla si de ce trebuie sa se intample. Zici ca le-a disparut cu totul vocabularul, de vreun pronume de politete nici nu mai vorbesc: Vino cu mine, aseaza-te aici, nu mai sta incordata, tu nu auzi ca ti-am spus sa te relaxezi? etc.
- Tonul folosit este adesea agresiv. Se simte de la o posta ca prezenta ta ii enerveaza, ca vor sa termine cat mai repede cu tine. Simti ca nu le poti spune nimic, ca in fata unor calai pe care iti este frica sa nu-i superi chiar si prin faptul ca respiri. Daca nici nu ai deschis gura si se poarta asa atunci ce vor face atunci cand vei indrazni sa vorbesti?
- Multe dintre comentarii sunt umilitoare: Dar sa faci sex ti-a placut, nu te-a durut...; Pacat de tine, fata tanara, sa fii asa de grasa... Mai ales ca sunt spuse cu multa lume de fata si corpul tau este in intregime la cheremul lor.
- Izolarea. In maternitatile de stat primul lucru pe care il fac este sa te inchida in spatele unor porti astfel incat sa nu mai ajunga nimeni la tine. Insotitorii nu se accepta. Nu ai nici macar apa la dispozitie. Noroc ca exista telefon mobil, altfel ar fi ca la inchisoare.
- Nu ti se cere acordul in legatura cu nimic. Pur si simplu se face ce se crede. Nu vreau sa intru in polemici daca deciziile sunt gresite sau nu, daca procedurile sunt invechite, daca tu esti mai responsabil pentru viata ta sau doctorul. Ce vreau sa spun este ca iti iau orice putere de decizie, ca si cum ai fi un porc dus la taiere.
- Nimeni nu are timp sau chef pentru vreun fel de consiliere in privinta ingrijirii bebelusului. Vin pe banda rulanta ca sa aiba grija de copil - sa il masoare, sa il spele, sa il schimbe, sa ii dea mancare. Si in tot acest timp n-au niciun pic de interes pentru ce poti face tu, pentru cum te descurci tu in restul timpului cu bebelusul.
- Cerintele tale sunt tratate cu indiferenta totala. Cotizezi sau nu, sunt atat de multe lucruri de facut si atatia oameni implicati care se schimba pe ture, incat ceea ce ai cerut si chiar ti s-a promis se pierde in neant.
Observati, va rog, ca toate cele de mai sus nu au nicio legatura cu pregatirea medicilor sau actul medical in sine. In aceasta privinta sunt recunoscatoare: copiii sunt sanatosi, eu sunt sanatoasa. Cand au fost momente mai dificile m-au ajutat imediat.
