In momentul in care esti insarcinata o noua literatura se desfasoara in fata ta si tot felul de 'vedete' care sustin fel si fel de lucruri iti trec prin fata ochilor.
Nici acum, dupa ce prin prisma celor doua nasteri si a meseriei de a scrie despre mame / copii am citit si am discutat cu atat de multa lume nu sunt convinsa ca este mai bine sa fii ceea ce se numeste 'un om informat'. Cumva, toata aceasta informare pare sa mearga mana in mana cu extremismul.
Zeci de teorii care au drept scop precis sa 'zgaltaie sistemul' ti se prezinta in fata ochilor. Neaparat, pentru ca altfel este vai si amar trebuie sa:
- nasti natural si fara interventii medicale
- sa tii copilul la piept din prima ora
- sa nu cumva sa ii dea in maternitate sa suga altceva decat san
- sa nu cumva sa dai lapte praf daca bebele refuza sa mai suga . Si tot asa.
Nu vreau sa zic ca aceste sfaturi nu sunt bune. Sau ca nu ar fi bine ca lucrurile sa se intample astfel. Spun doar ca in final nu conteaza, ca nu merita sa iti pierzi toata energia pe asa ceva.
Devii foarte atasata de bebelus chiar si daca nu ai apucat sa il vezi aproape deloc in prima saptamana de viata. Si el te iubeste la fel de tare si fara dubii. I-au dat glucoza in spital? Treci peste acest fapt, nu e ca si cum daca s-a intamplat asta va deveni obez in adolescenta, singur si trist la 30 de ani si la 40 isi va bate copiii. Oamenii sunt mult, mult mai complecsi de atat.
Si crede-ma, daca va avea copilul tau sa iti reproseze ceva in viitor (si cel mai probabil se va intampla, pentru ca este un lucru firesc, care face parte din procesul de maturizare), nu va fi faptul ca l-ai nascut prin cezariana in loc sa alegi nasterea naturala, cea care da cel mai grozav IQ si pune la bataie cei mai competitivi anticorpi. Ci va fi faptul ca nu ai stiut cum sa-l asculti, sau cum sa-l intelegi, sau cum sa-i fii alaturi. Ca nu ai stiut / nu ai putut sa te adaptezi rapid la stilul de viata al generatiei sale. Ca i-ai pus piedici acolo unde ar fi trebuit sa i le ridici. Si tot asa.
Iar pentru a asculta si intelege si accepta nu iti trebuie literatura, nu trebuie sa fii burdusita cu teorii si sa iei flamura luptei pentru o cauza. Ajunge sa iubesti si sa respecti. Iar uneori mi se pare ca toate aceste vorbe nu fac decat sa ne bruieze in a ne apleca spre ceea ce este cu adevarat important: sa traim fericiti impreuna cu copiii nostri.
