Am o pasiune pentru studii. Imi place sa vad cum se completeaza unul pe celalalt (uneori) si cum se desfiinteaza unul pe celalalt (alteori).
Citind insa studiul de fata mi-am confirmat insa o idee pe care am avut-o dupa ce am nascut: mamele care sunt stresate in timpul sarcinii si inaintea nasterii vor avea bebelusi care vor plange mult.
Din pacate, am fost extrem de stresata in sarcina si motivele principale nu au fost nici macar legate de scumpul si iubitul bebelus din burtica (desi mi-a dat si el emotii cand am inceput sa am contractii prin luna a sasea).
Pur si simplu sarcina s-a suprapus peste niste evenimente foarte stresante si nu am reusit sa imi controlez gradul de panica si anxietate. Stiam char inainte de a naste ca bebelusul meu va plange mult si va fi stresat. Si asa a si fost. Nu vreau sa te sperii, el a fost un caz extrem, un copil care a dormit foarte putin si a plans mult.
Dar in sprijinul certitudinii mele vine acum un studiu efectuat pe un esantion de 300 de femei si care arata ca cele care au prezentat simptom anxios au avut bebelusi care au plans mai mult.
Mai mult, studiul arata ca mamele care au experimentat stres maxim, griji sau atacuri de panica chiar inainte de a ramane insarcinate sunt de doua ori mai expuse la posibilitatea de a avea un copil care plange „excesiv”.
Nu se stie motivul pentru care exista aceasta legatura, dar cercetatorii spun ca mamele care sufera de anxietate pot avea un stil parental intruziv care poate face bebelusii sa planga mai mult.
Aici este un punct in care eu personal nu sunt de acord cu ei, dar sunt de acord in privinta sugestiei ca plansul excesiv se poate datora hormonilor de stres produsi in exces de mama in timpul sarcinii si care trec de bariera placentei si afecteaza dezvoltarea creierului bebelusului.
Ei spun ca aceste mame au nevoie de sprijin in primele luni in care isi exercita statutul de tanara mama. Unul dintre cercetatorii implicati in studiu, Dr. Clare Bailey spune ca „mamele pot cu usurinta sa intre intr-un ciclu negativ cand isi fac griji pentru un nou nascut. Cu cat se ingrijoreaza mai mult, cu atat mai putin dorm si se calmeaza, si cu atat mai mult se ingrijoreaza din nou. Anxietatea le poate face hipervigilente, tulburate de plans si chiar pot fi respinse de copilul lor.”
Asta ne indica faptul ca o mama calma care se simte relaxata, confortabil si increzatoare va fi mai capabila sa gestioneze un copil care plange si chiar sa ii diminueze reprizele de plans, decat o mama anxioasa care este mai putin capabila sa ajute copilul sa le linisteasca.
Studiul, publicat în revista Archives of Disease in Childhood, a intervievat 300 de femei aflate initial in primele stadii ale sarcinii.
Ele au fost intrebate despre istoricul lor de anxietate și depresie și au fost intervievate în timpul sarcinii și până când copilul a atins varsta de 16 luni.
Zece la suta dintre femei au raportat plans excesiv la copilului după naștere. Analiza ulterioara a descoperit ca bebelusii nascuti de cele care aveau o tulburare de anxietate au avut perioade de plans semnificativ mai lungi.
Dar, si cercetatorii mai indulcesc aici nuantele, de vina pentru plansul excesiv al copilului nu poate fi facuta numai mama, ci si tatul care trebuie sa se implice si al carui rol nu este inca destul studiat.
