Inainte sa raman insarcinata priveam si eu cu o spranceana ridicata proaspetele mame ce pareau sa fi suferit peste noapte grave schimbari de personalitate.
Si nu prea intelegeam de ce femei active si inteligente ajungeau sa fie fascinate de micile fiinte pe care le adusesera pe lume. Erau simpatice creaturile, dar nu suficient de interesante incat sa iti abandonezi vechile preocupari.
Si apoi am ramas insarcinata si mi-am dat seama ca totul incepe cu formidabilele schimbari hormonale care au loc in primul trimestru. Eu cel putin am avut o leguma in loc de creier pana pe la jumatatea trimestrului doi si nu garantez nici acum ca mi-am revenit complet.
Luni de zile nu am putut sa imi adun gandurile, sa vorbesc coerent, ce sa mai spun de citit sau scris. Saptamani la rand nu am condus masina pentru ca un drum de 15 minute la volan era prea mult pentru mine.
Hormonii secretati pe parcursul sarcinii te schimba in moduri in care nu le-ai fi crezut posibile, plangi emotionata cand vezi bebelusi si te simti plina de iubire chiar si fata de persoane pe care nu le placi prea mult.
Iar in afara de cateva femei care au trecut prin experiente asemanatoare nu intelege nimeni de ce nu mai esti tu insati. Tuturor li se pare normal ca tu sa functionezi exact ca pana inainte de sarcina, sa te duci intr-o zi, decisa in avans, sa nasti, sa stai cateva luni acasa si apoi sa te intorci la serviciu la fel de eficienta ca intotdeauna.
Venirea unui copil pe lume reprezinta o alegere personala de care ar trebui sa te simti putin jenata pentru ca uite te-ai cam schimbat si, daca e sa fim sinceri, pentru o perioada de cativa ani devii o povara pentru societate.
In ochii societatii maternitatea se situeaza undeva intre o boala si un viciu, ti-e mila de cel in cauza (mai ales daca e vorba despre o femeie inteligenta inainte de copii) dar nu prea tare pentru ca si-a facut-o cu mana lui (cu atatea mijloace de protectie in ziua de astazi chiar ca nu mai ai nici o scuza).
Prea putine persoane, chiar si printre cele care au experimentat sarcina, cred ca a face un copil este cea mai incredibila experienta prin care poti trece in viata. Ca nimic din ce ai facut sau vei face nu te va solicita in modul exhaustiv in care o face maternitatea.
Asa ca de ce sa ne miram ca nu exista posibilitatea ca femeile insarcinate sa se bucure de un program de lucru flexibil sau chiar de concediu daca fizic si mintal nu sunt capabile sa munceasca, sau ca de multe ori concediul de maternitate nu este compensat financiar asa cum ar trebui si ca ti se cere oricum sa te intorci la munca dupa cateva luni daca vrei sa mai lucrezi pentru respectiva firma.
Iar partea cea mai trista este ca de multe ori lipsa de intelegere vine din partea unor femei care au deja copii si care doar pentru ca au fost nevoite sa munceasca toate cele 9 luni de sarcina si sa se intoarca la munca dupa 3 luni de concediu de maternitate considera ca toate femeile care fac copii trebuiesc pedepsite in acelasi mod.
