Motivul principal pentru care se recurge la aceasta operatie este acela de a salva viata copiilor care nu ar putea fi nascuti pe cale normala. Cei mai multi doctori efectueaza cezariana deoarece cred ca aceasta e cea mai buna modalitate de a proteja copliul.
Cele mai multe femei nu afla ca vor fi supuse operatiei pana in ultimul moment.
Exista totusi situatii care pot arata necesitatea cezarienei:
►Capul copilului este prea mare pentru a putea incapea prin pelvis. Dimensiunea poate fi determinata prin ultrasunete sau poate fi presupusa in urma unori nasteri anterioare dificile.
►Boli sau malformatii ale fatului care pot face ca nasterea sa fie riscanta sau traumatica.
►O operatie de cezariana anterioara datorata unei forme anormale a pelvisului sau unei afectiuni a mamei, sau daca a fost facuta o incizie verticala in uter.
►Daca mama sufera de hipertensiune sau de boli ale rinichilor, ceea ce ar face-o incapabila sa suporte stresul travaliului.
Singurul rol pe care il poate avea mama intr-o operatie de cezariana este limitat si este legat de perioada anterioara ajungerii la spital. El consta in pregatirea psihica privitoare la posiblitatea unei astfel de operatii.
Anestezia locala face posibil ca atat mama cat si tatal sa aiba un rol in operatie. De vreme ce nu exista riscul unor dureri sau neplaceri, ambii se pot relaxa si bucura de ceea ce se intampla, situatie extrem de rara in cazul mamelor care nasc pe cale clasica.
Intr-o operatie de cezariana tipica pot exista urmatoarele etape:
►Raderea parului pubian si /sau abdominal si introducerea unui cateter in vezica urinara pentru a o mentine goala si a o indeparta de locul operatiei.
►Abdomenul va fi probabil incadrat in folii sterile si spalat cu solutie antiseptica. Daca mama ramane treaza i se aseaza de obicei un ecran la nivelul umerilor pentru a nu fi nevoita sa urmareasca operatia.
►Vor fi administrate perfuzii pentru a creste rapiditatea procesului in cazul in care este necesara medicatie suplimentara.
►Scopul anesteziei este amortirea partii inferioare a corpului, permitandu-i mamei sa ramana treaza. Uneori, in cazul in care copilul trebuie sa se nasca imediat, se recurge la anestezie generala.
►In cazul anesteziei generale nu i se va mai permite insotitorului sa ramana in sala de operatie ci i se va cere sa astepte pe hol.
►O operatie de cezariana urgenta declanseaza brusc extrem de multa agitatie in sala de operatie. In astfel de momente tatal este de obicei rugat sa paraseasca sala, fapt care nu ar trebui sa-i alarmez e pe nici unul dintre soti; totul nu va dura mai mult de 5 - 10 minute.
►Atunci cand doctorul este sigur ca anestezia si-a facut efectul, va face o incizie (taietura) in partea inferioara a abdomenului. Daca mama este constienta va avea senzatia ca este desfacut un fermoar in zona respectiva, dar nu va simti nici un fel de durere.
►O a doua incizie este facuta in segmentul inferior al uterului. Sacul amiotic este deschis si, daca nu a cedat deja, va fi extras lichidul.
►Copilul este extras manual sau cu forcepsul in timp ce un asistent preseaza segmentul superior al uterului. Mama va simti probabil o oarecare presiune. Daca mama a avut anterior un blocaj spinal nu va mai simti nimic.
►Nasul si gura copilului vor fi aspirate si el va incepe sa planga. Daca lungimea cordonului ombilical o permite, mama va putea acum sa-si poata vedea copilul pentru cateva clipe.
►Cordonul ombilical va fi taiat rapid si copilul va primi aceleasi ingrijiri ca in cazul unei nasteri obisnuite. Acum este momentul in care doctorul indeparteza placenta.
►Doctorul va intreprinde un control de rutina rapid asupra organelor genitale ale mamei si va coase inciziile facute.
Dupa operatia de cezariana
► Mamei i se poate administra o injectie de oxitocina combinata cu o doza de perfuzii pentru a a ajuta contractarea uterului in vederea opririi sangerarii. Se pot administra si antibiotice pentru a preveni infectiile.
►In functie de conditia mamei si de practicile obisnuite ale spitalului, copilul ii poate fi inmanat ei pentru a-l tine in brate sau tatalui. In cazul in care copilul a fost dus intr-o alta sala, acesta nu este un motiv de ingrijorare. Acesta este probabil modul in care se procedeaza in spitalul respectiv, iar atasamentul ulterior de copil nu va avea desuferit.
