Exista un mit larg raspandit potrivit caruia bebelusii mici nu ar simti durerea in acelasi mod in care o simtim noi si, prin urmare, ar putea fi supusi unor proceduri medicale fara sa ne batem capul prea tare daca ii doare sau nu.
Studiile recente au aratat insa ca nu poate fi vorba despre faptul ca bebelusii nu ar simti durerea, ci doar ca nu o pot exprima in modul in care suntem noi obisnuiti sa o percepem. Din aceasta cauza personalul din sectiile de neonatologie face cursuri speciale pentru a recunoaste raspunsurile fiziologice la durere in cazul nou nascutilor.
Astfel, se poate vorbi despre durere atunci cand bebelusul are membrele incordate, expresia faciala este de grimasa, scranceste, respiratia este alerta si starea nu este de somn/veghe, ci agitata.
Trebuie tinut cont si de faptul ca stimulii de durere repetitivi duc la manifestari ale durerii si dupa ce stimulii au incetat. Este vorba despre asa numitul sindrom de suferinta cronica. Din cauza lor pot sa apara tulburari ulterioare ale personalitatii, intarzieri in dezvoltare, alterarea raspunsului la stimuli. Acestor riscuri sunt supusi mai ales bebelusii prematuri, in cazul carora se intampla ca zilnic sa fie supusi unui numar de pana la 150 de proceduri, de la manevre de diagnostic si terapeutice, pana la manevre uzuale, cum ar fi schimbarea scutecului.
Identificarea durerii la nou nascut este dificila intrucat adesea ea se poate sa nu fie insotita de vreo reactie. Din aceasta cauza anumite proceduri medicale sunt intotdeauna precedate de medicatie antialgica.
Pasi nemedicamentosi pentru reducerea durerii:
- suzeta: aduce un somn mai linistit, scade agitatia, reduce perioada de spitalizare
- infasarea, folosita tot pentru a relaxa bebelusul
- protectia fata de lumina, zgomot, folosirea de sunete inregistrate ale vietii intrauterine
- tinerea in brate / contactul piele pe piele
Mai multe despre durerea in cazul nou nascutilor prematuri si medicatia recomandata puteti citi aici.
