Ai făcut să apară două liniuțe într-o lună în care știința nu ne-ar fi dat nicio șansă.
Ai făcut să apară două liniuțe de la un organism despre care tot știința spunea să se grăbească, pentru că timpul nu e de partea lui.
Mi-ai pus un miracol în burtică și îl ții zi de zi în palme. Îi cânți și-l încălzești în fiecare clipă, să se facă mare.
Sufli cu stropi de magie și la fiecare imagine cu el cu mă faci să mă întreb: cum poți, Doamne, să ai grijă de toate? Să îi crească două mânuțe, egale, două piciorușe și la fiecare câte 5 degețele? Cum nu uiți de ochișorii lui, de născut, de burtică și de funduleț? Cum nu uiți de toate cele care-l fac perfect?
Cum poți ține în mâinile Tale un miracol și cum ai atâta putere să îl faci și mai mare?
Eu... care sunt mama lui și care îl iubesc mai mult decât orice pe lume, nu am prea multe responsabilități: să îi dau mâncare bună, să mă mișc, să dorm și să îl iubesc! Și uneori nu-mi ies toate...
Iar Tu... Tu care pe umeri ții atâta greutate, cum poți?!
Mă minunez la fiecare imagine cu bebe și îți cer iertare că uit să-ți mulțumesc în fiecare clipă!
Mulțumesc, Doamne, pentru minunea din burtica mea! E dar de la Tine!
Și nu... nu-mi spuneți voi că totul e știință! Nu-mi spuneți că totul e știință, când ea, cea exactă și fără de cusur, nu mi-a dat O șansă de la început!
Nu-mi spuneți voi că nu e Dumnezeu cel care pune miracole în burtică!
Sau spuneți-mi! Mi-e totuna! O iotă nu aud!
► Citește și Miracolul dezvoltarii bebelușului
