Ce te faci cand intr-adevar nu iti doresti copilul din burtica? Care sunt solutiile? Ce alegi?
A avea un copil este o decizie majora si simt si acum cum imi creste pulsul la gandul ca as putea sa port un nou bebelus in burtica. Pe langa bucuria pe care as resimti-o, as simti din nou teama, nesiguranta, valuri de emotii negative. Daca acestea sunt senzatiile pe care le resimte o femeie care vrea sa aiba copii, ce poate simti una care nu si-i doreste?
Desi imi iubesc copilul si iubesc copiii in general, pot intelege perfect ca o femeie nu isi doreste copii.
Ce pierzi
Gandindu-ma la mine, stiu ca independenta la care visam odata nu mai exista si nici nu o voi mai gasi vreodata. Este adevarat ca m-am luptat din rasputeri sa nu imi uit visele si sa incerc sa le adaptez noii mele vieti alaturi de copilul dorit.
Cred in continuare ca voi descoperi locuri minunate din lume si cred ca voi face mereu ceea ce imi place. Dar...este mult mai greu. Dragostea pentru copil te obliga sa il incluzi in tot ceea ce faci (asta daca vrei sa il faci cu adevarat parte din viata ta), traiul alaturi de el devine o simbioza in care pui in balanta si armonizezi ceea ce vrei tu si ceea ce vrea el, ce te defineste pe tine si ceea ce il defineste pe el.
Daca ramai insarcinata
Revenind, nu este simplu sa ai un copil si realizez faptul ca exista femei care nu isi doresc copii. Si totusi, dintr-un accident, una din aceste femei ramane insarcinata.
Groaza si frica pe care o va resimti vor fi probabil de doua ori mai puternice decat in cazul unei femei care stie ca va avea in viitor un copil dar momentul este nepotrivit. Optiunea simpla pe care o are la indemana este sa faca un avort. Dar daca nu doreste sa avorteze? Daca crede cu tarie ca un embrion reprezinta o viata si nu isi doreste sa o termine?
Lucrurile de-abia de acum devin complicate. Pentru ca mai nimeni in jurul ei nu o va ajuta sa treaca prin asta. Si va primi zeci de asigurari si re-asigurari ca totul va fi bine, ca nu vede partea pozitiva in acest moment dar lucrurile se vor aranja, ca in momentul in care va naste va iubi neconditionat copilul.
Dar ea stie ca nu va fi asa, stie in adancul sufletului ca nu isi doreste copilul si ca nu il va putea iubi neconditionat.
Ce este de facut?
„Tehnic” vorbind, poate alege sa avorteze sau sa nasca copilul. Dilema este extrem de grea si nici una dintre directii nu o va face sa se simta mai bine.
Avortul va fi solutia imediata, probabil insotita de durerea psihica cea mai mare, dar care va aduce rezolvarea in cateva minute. Daca insa se decide ca va vrea sa nasca copilul, se va trezi in in fata unei noi dileme: il va creste sau il va da spre adoptie.
Daca il va tine este foarte probabil sa il iubeasca, dar daca asta nu se va intampla? Daca femeia, facuta sa traiasca singura nu va gasi loc in universul ei pentru un copil? Si nu va putea sa ii ofere toata dragostea si grija de care are nevoie?
Adoptie
Am fost si voi fi intotdeauna adepta adoptiilor. Copiii nedoriti merita sansa unei familii care sa ii iubeasca si sa le ofere un mediu plin de dragoste si intelegere in care sa isi poata dezvolta firesc abilitatile.
In plus, exista sute de familii disperate sa adopte un copil si cred ca interesele celor doua parti s-ar intalni firesc. Pe fara-avort.ro sau adoptii.ro exista suficiente informatii pentru ambele parti.
Accept si inteleg decizia unei femei de a nu avea copii. Cred ca ar trebui sa privim mult mai relaxat aceasta problema decat acum si cred ca nici macar nu au fost cu adevarat optiunile ei in societatea de azi. Ne grabim sa blamam femeile care nu vor copii, dar oare cate dintre cele care au copii se ascund in spatele acestora pentru a-si masca neputintele, nerealizarile sau nefericirea?
Va invit sa dezbatem impreuna aceasta spinoasa problema. Voi ce parere aveti?
