Cuvantul "cezariana" vine de la verbul latin "caedo-caedere", care inseamna "a taia", "a sectiona". Desi operatia era cunoscuta inca din Antichitate, se pare ca prima interventie reusita, in care au fost salvati si mama si fatul a avut loc abia pe la 1600, cand termenul mentionat apare intr-un tratat de medicina semnat de un medic francez.
Daca, in trecut, cezariana era facuta numai in cazurile foarte grave si se solda deseori cu moartea mamei, acum, operatia se practica pe scara larga, iar riscurile sunt mult mai mici.
Pentru medici, operatia cezariana este o interventie chirurgicala prin care fatul este extras din cavitatea uterina prin sectionarea peretelui uterin. In general, operatia se practica in cazurile in care nasterea pe cale normala (vaginala) nu este posibila sau ar putea fi insotita de un risc prea mare pentru mama si/sau copil.
De ce se recurge la cezariana?
Operatia cezariana este indicata intr-una sau mai multe din urmatoarele situatii:
- fatul este plasat transversal, in loc sa fie asezat cu capul in jos.
- pelvisul foarte mic al mamei
- mama sufera de hipertensiune arteriala, boli cardiace, diabet sau miopie forte.
- cordon ombilical infasurat foarte strans in jurul gatului copilului
- placenta praevia centrala, fibrom uterin praevia (care acopera colul uterin)
- dezlipirea prematura a placentei (normal inserata)
- uter cicatricial, rezultat al unei operatii cezariene anterioare
- stagnare a dilatatiei
- sarcina prelungita cronologic
- varsta inaintata a mamei
- sarcina obtinuta dupa tratament pentru sterilitate
Informatii despre cezariana
Etapele nasterii prin cezariana
Cum te pregatesti pentru cezariana si ce faci dupa
Complicatiile operatiei de cezariana
