-12334-b.jpg)
Deși nașterea este un proces natural, care implică de fiecare dată aceleași etape, în esență este diferită de la o femeie la alta. Că vorbim despre organisme diferite, despre nou-născuți care răspund diferit la venirea pe lume sau despre condițiile spitalicești, cu siguranță nicio naștere nu seamănă cu cealaltă.
Și pentru că de foarte multe ori obișnuim să comparăm ce se întâmplă în țara noastră cu ceea ce este în Occident, ne-am propus să stăm de vorbă cu o mămică tânără, care a văzut pe testul de sarcină două liniuțe la scurt timp după ce s-a stabilit cu iubitul ei în Germania.
Iată cum au descurs pentru graviduța noastră cele nouă luni în care un miracol a prins viață, dar mai ales cum a văzut lumina zilei micuțul ghemotoc:
Am să povestesc mica noastră aventură care a devenit viața trăită de noi în acest moment într-un mic orășel din sud-vestul Germaniei. Sunt sigură că multe mămici vor avea nevoie de aceste informații, deoarece și eu m-am simțit destul de confuză, la început. Ajungând în Germania în decembrie 2016, cu logodnicul meu, ne am decis să facem o schimbare enormă, astfel că la scurt timp, în luna februarie 2017, am aflat ca sunt însărcinată. Nu am sa uit niciodata momentul în care am facut testul de sarcină și a ieșit pozitiv.
Eu lucram doar cu Mini job și nu beneficiam de asigurare, asa ca am ales să îmi plătesc lunar o asigurare de 178 euro, până în momentul în care am facut cununia civilă și am trecut pe asigurarea soțului meu. Menționez că aceasta decontează doar 3 ecografe (unul pe trimestru), iar dacă doresti lunar să mergi la control și să vezi îl vezi pe bebe plătești o anumită sumă, prestabilită de cabinetul medicului tău ginecolog (eu am plătit 120 euro). Ginecologul iți va da și mutterpass, cu care te vrei prezenta mereu la cabinet și pe care va trebui să il ai în permanență cu tine.
Ginecologul meu a fost foarte apropiat de mine, îmi explica mereu tot ce nu înțelegeam, de fiecare dată după ce făcea controlul imi dădea câte 4 poze cu bebe. Analize de urina, de sânge, testul de diabet si multe altele au fost făcute tot la ei. La 10 saptămâni mi s-a spus ca voi avea baietel, iar la 14 saptamani am avut confirmarea. Ei au aparatură foarte avansată, cu toate că și în Romania la privat cu siguranță poti afla la fel de repede sexul copilului.
După săptămâna 32 te vezi din două în două săptămâni cu moașa (hebamme). Ea este cea care îți explică în mod clar cum să confrunți durerile apărute pe timpul sarcinii, împreună cu ea verifici contractiile (dacă sunt sau nu false), iar cel mai interesant este că asculți inima fătului. În săptămâna 36 trebuie să te înscrii la spitalul unde te-ai hotărât să naști. Eu am fost acolo, m am înscris, am văzut sala nașterii, patul și cada - mi-am dorit să nasc în apă.
Asistenta care mi-a aratat locul unde voi naște, dar si camera unde voi sta pentru 2 zile mi-a înmânat o listă cu ce am nevoie pentru în spital (obiecte de igienă personală, pijamale și hăinuțele lui bebe pentru ieșirea din spital), ei punându-mi la dispozitie tot ce am nevoie pe toată perioada spitalizării. Din acel moment a trebuit doar sa astept momentul nasterii.
Data prealabilă a nasterii era pe 17 octombrie, așa că la 40 de saptamani mi-am mai facut o programare, numai că… la 38 de săptămâni și o zi am fugit la spital. Ajungând acolo, cu foarte mari emoții, am fost primită de o domnișoară moașă tare draguță (zic asta pentru ca avea doar 19 ani) era mai mică decat mine. Deși era doar elevă - practicată, ea a fost instruită corect să mă ajute cu tot ce aveam nevoie. Bebe nu se grăbea foarte tare să vină, așa ca a trebuit să fac o plimbare prin oraș pe timpul nopții, cam vreo 2 ore (ei m-au sfătuit să mă plimb pentru că așa mă puteam dilata mai repede). După cele două ore de plimbare au verificat din nou dilatatia: fiind încă mica, a trebuit să rămân peste noapte să dorm acolo. Alex, soțul meu, a stat tot timpul cu mine.
A doua zi dimineața în jurul orei 6 au început contracțiile puternice. De când am intrat în cameră au adus aparatura cu care să verifice inimioara lui bebe, dar și contracțiile. De fiecare dată când aveam o contracție, asistenta venea imediat să vada cum sunt. Asistenta a venit să mă ajute să mă relaxez făcându-mi masaj în locul unde ma durea. La ora 8:00 deja 6 doctori au venit să discute cu mine și să-mi spună că mi-au pregătit cada, iar în momentul în care cred că e nevoie să mă duc în acea sală. La ora 9 am intrat în cadă. Zic cu mâna pe inimă că durerile s-au redus la jumătate. La ora 15 am ieșit din cadă. M-am pus pe pat, la ora 16:56 am nascut o minunăție de băietel. Alex a stat lângă mine pe tot parcursul sarcinii, m-a ținut de mână și în tot acest timp el a făcut poze și a filmat. Moașa m-a ajutat foarte mult, doctorul a stat doar pe scaun și a privit cum decurge procesul nașterii. Aparatul de măsurat bătăile lui bebe tot timpul a fost prins de mine, pentru a se asigura că totul este în regulă. Alex a tăiat cordonul ombilical, apoi bebe a fost pus pe pieptul meu timp de o oră. Așa a fost primul nostru contact. Alex cu moașa l-au șters, l-au cântărit, măsurat si îmbrăcat.
Poate pentru anumite femei din România care nasc la spital de stat, li se pare ciudat sa audă ca eu am născut pe un pat normal, ca cel de acasă, doar cu ajutorul unde tinere fete care mă încuraja și-mi dădea indicații. Două zile am rămas în spital, alăptandu-l pe bebe exact asa cum m-au învățat asistentele. Dacă aveam probleme și nu mă descurcam, asistenta imediat venea. La iesire din spital lui bebe i-au făcut controlul U2, iar mie un control general. Cu siguranță aceasta a fost cea mai frumoasă săptămână din viata mea și daca voi mai avea un bebe voi naște tot în acest spital. Am fost uimită de cat de profesionisti sunt si cat de atenți sunt cu pacienți.
Îi mulțumim mămicii pentru amabilitate și îi urăm multă sănătate! Tocmai ce ne-a spus că este din nou graviduță și că va naște tot în luna octombrie! Ținem pumnii, draga noastră!
