Cât de important este controlul respirației în timpul travaliului? Și în ce fel pot ajuta anumite tehnici pentru a diminua durerile specifice nașterii naturale? Și cât de mult contează prezența partenerului lângă viitoarea mămică? Iată care sunt recomandările Ilenuței Aglitoiu, moașă licențiată și educator perinatal SAMAS.
Percepția durerii în travaliu poate fi intensă, atunci când este asociată cu încordarea corpului, anxietate și frică… nu degeaba se spune că „frica doare”. Multe femei ar dori să treacă prin travaliu fără a utiliza medicamente sau metode invazive, cum ar fi o epidurală și apelează la terapii complementare, care ajută la reducerea percepției durerii și la îmbunătățrea managementului durerii. Sunt încercate multe terapii complementare, inclusiv acupunctura, tehnici de control minte-corp, masaj, reflexoterapie, medicamente pe bază de plante sau homeopatie, hipnoză, muzică și aromoterapie. Tehnicile de relaxare minte-corp, cum ar fi relaxarea, meditația, vizualizarea și respirația sunt frecvent folosite în travaliu și pot fi accesibile pe scară largă femeilor, prin predarea acestora în timpul cursurilor prenatale.
În timpul travaliului este foarte important controlul respirației. Respirația are rolul de a oxigena țesuturile mămicii și ale copilului, asigurand o stare de bine. Frica, anxietatea conduc la o concentrație crescută de adrenalină, care are ca efect inhibarea ocitocinei (hormonul care reglează contracțiile în travaliu) cu riscul derulării anormale a acestuia (travaliu precipitat sau încetinit, uneori blocat); creșterea frecvenței respiratorii, urmată de creșterea ritmului cardiac, din cauza caracterului superficial al respirațiilor, care produc hiperventilație, fenomen care activează centrul vomei cu apariția senzațiilor neplacute de greață și vărsătură în travaliu; epuizare fizică și psihică mai rapidă. Din acest cerc vicios: frică- respirații dese și superficiale- ritm cardiac crescut +/- presiune arterială crescută+/- greață, vărsături + epuizare nu se poate iesi decât prin controlul respirației.
►Citește și Ce se întâmplă la nașterea naturală după anestezia epidurală
Tehnici de respirație care te pot ajuta în timpul travaliului
Astfel, în perioada de dilatație a colului și de coborâre a bebelușului este foarte util să te concentrezi pe ceea ce poți face: pe controlul respirației, nu pe contracție care este involuntară, realizând o respirație ritmică, profundă și rară. Inspirul să aibă aceeași durată ca expirul, cu 1-2 secunde pauză între ele, exact ca un oftat adânc din tot sufletul, iar după terminarea contracției, o respirație rară, calmă, cu amplitudine normală și pentru o eficiență maximă: inspirul să se facă pe nas, iar expirul pe gură, cu relaxarea mușchilor feței, brațelor, picioarelor, dar și a psihicului: stai cu ochiii închiși si repetă calm în gând enunțuri pozitive.
Efectele benefice ale respirației ritmice și controlate sunt: scăderea adrenalinei, scăderea anxietății, scăderea percepției dureroase exacerbată de frică, obținerea unei bune relaxări fizice și psihice, a unei bune oxigenări a sângelui tău, implicit și al bebelușului, cu efect benefic asupra ritmului cardiac și presiunii arteriale.
Pe măsură ce travaliul progresează, va fi mai dificil de păstrat ritmul inițial, așa că este în regulă dacă aproape de expulzie vei respira ceva mai superficial.
Ajutorul partenerului în controlul respirației este neprețuit, dacă acesta te-a însoțit la cursurile prenatale și și-a însușit tehnicile de respirație specifice. Deși le-ați repetat îndelung acasă, în timpul travaliului va fi mai greu să păstrați ritmul din cauza senzațiilor neplăcute din timpul contracțiilor, dar și a oboselii care se instalează treptat, de-a lungul celor câteva ore de travaliu și este foarte binevenită intervenția unui „antrenor personal”, care va respira odată cu voi pentru a vă impune ritmul corect pe de o parte, dar și pentru a vă oferi sprijin printr-un masaj, o îmbrățișare, încredere și forță, totul pentru a suporta mai ușor travaliul, pe de altă parte. Respirația ritmică vă ajută să vă relaxați și să faceți față, împreuna cu bebelușul, cu succes stresului nașterii.
În perioada expulziei copilului, când dilatația orificiului uterin este completă și bebelușul este coborât pe perineu, apare senzația involuntară de împins. Se diminuează mult senzațiile neplăcute date de contracțiile uterine expulzive, înlocuite fiind de senzația puternică de apasăre, nu durere, pe perineu. Ascultă-ți corpul și fă exact ce simțiți, numai atunci cînd simți, mai dificil fiind dacă ai optat pentru analgezia epidurală pentru că senzațiile expulzive sunt mult diminuate și vei avea nevoie să fii dirijată.
►Citește și Îngrijirea bontului ombilical al nou-născutului
Rămâi concentrată pe felul respirației, raportându-te mereu ca și până atunci la momentul de apariție a contracției, durata acesteia fiind aproximativ egală cu durata pauzei dintre contracții. Respiră calm și lejer până simți cum contracția a atins un maxim de amplitudine, inspiră profund și pe expir prelungit (imaginează-ți că umfli un balon sau pur și simplu suflă în pumnul bine strâns), vei simți cum se contractă musculatur abdominală, creând o presă asupra uterului contractat, timp în care perineul este foarte relaxat, iar bebelușul coboară blând. În niciun caz după inspir, nu îți ține respirația, pentru că vei fi privată atât tu cât și bebelușul de oxigenul atât de prețios, mai ales în acele momente delicate. Important este să împingi pe expir doar în timpul contracției, nu și între contracții! Pe parcursul unei contracții, încearcă să realizezi 3 respirații: inspiră amplu și expiră prelungit, după contracție vă relaxate relaxezi.
Această tehnică mai are ca avantaj că expulzia se face lent și este blândă pentru bebeluș, dar și pentru perineu, care are în acest fel suficient timp pentru a se destinde fără a fi traumatizat. La scurt timp după ce circumferința capului bebelușului a destins orificiul vulvar și simți „cercul de foc”, vei ști și vei fi atenționată că trebuie să schimbi ritmul respirației: să respiri des și superficial și să te concentrezi să nu împingi deloc, chiar dacă apare senzația imperioasă de a o face: este exact momentul în care se degajează singur capul bebelușului, cu foarte mari șanse de a naște cu perineul intact sau cu leziuni superficiale minore, rapid recuperabile.
Vorbește despre tehnicile de respirație specifice fiecărui moment al nașterii din timp și cu moașa, medicul care te asistă la naștere, pentru a obține o colaborare de succes cu rezultate optime.
