48 la sută dintre românii din mediul urban deţin animale de companie, arată un studiu iSense Solutions realizat în anul 2016. Dintre aceştia, 52% cresc pisici, ele ocupând locul al doilea în topul preferinţelor animalelor de companie, fiind surclase de câini – 65 %.
Conform acestui stadiu, putem deduce că există şi femei însărcinate care îşi impart casa cu pisicile. Sau, şi mai mult de atât, există o mulţime de copilaşi care locuiesc sub acelaşi acoperiş cu felinele domestice. Este bine, este rău? Ce spun specialiştii?
Foarte des auzim despre femei care se separă de animalul lor drag, uneori după numeroşi ani de convieţuire, când rămân gravide sau când un bebe apare în casă. Principalul cuvânt care ne vine în minte, atunci când vorbim despre abandonarea animalului? Taxoplasmoza.
Toxoplasmoza este o boală cauzată de către un protozor parazit numit Toxoplasma gondii, după numele rozătorului african la care a fost găsit, care ajunge la om prin intermediul animalelor, pisicile de cele mai multe ori. Acest parazit infectează o varietate foarte mare de specii şi foarte multe dintre tipurile celulare ale gazdei. Această bacterie se găseşte pe legume şi fructe, pe carnea nefiartă sau în apa contaminate.
Deşi este o infecţie destul de comună, în anumite cazuri (foarte rare, de altfel) poate avea consecinţe nefaste pentru o viitoare mămică sau pentru copilul ei.
► Citeşte şi Toxoplasmoză - simptome şi tratament
Trebuie să ştii că este normal să te temi de această infecţie, dar nu este un motiv îndeajuns de puternic să abandonezi pisica. Este foarte important, însă, să acorzi o importanţă sporită igienei.
Măsuri de protejare împotriva taxoplasmozei
Ginecologul poate lua o priză de sânge, pentru a analiza dacă eşti imună sau nu împotriva toxoplasmozei. Dacă răspunsul este unul afirmativ şi, deci, eşti imună, atunci şi copilul va fi imun şi nu ai de ce să te temi şi poţi continuă să îţi îngrijeşti pisica la fel ca şi până acum.
Dar şi dacă nu eşti imună, nu trebuie să intri în panică. Există riscul să contactezi toxoplasmoză dacă mamanci fructe şi legume nespălate sau carne nefiartă îndejuns, intrată cumva în contact cu pisica.
Iată câteva sfaturi pe care trebuie să le urmezi, pentru a evita problemele ulterioare:
-poartă mănuşi sau spală-te conştiincios pe mâini după ce pui mâna carnea crudă şi pe crudităţi, după grădinărit.
-fierbe bine carnea înainte de consumare.
-spală crudităţile foarte bine, înainte de consumarea lor
-lasă pe altcineva să se ocupe de litieră sau, dacă este neapărat nevoie să te ocupi tu, foloseşte mănuşile.
-evita jocurile bruşte cu animalul, pentru a preveni zgârieturile.
Dacă nu eşti imună la toxoplasmoză, fie că ai pisica sau nu, este util să îţi faci analizele lunar, pentru a detecta o eventuală infecţie şi a acţiona precoce în cazul unei contaminări.
Din păcate, dacă eşti însărcinată şi iei parazitul, nu prezinţi niciun simptom, cu toate că acesta poate afecta agrav dezvoltarea embrionului şi a fătului. Infecţia cu toxoplasmoză poate provoca de malformaţii fetale oculare, cerebrale, viscerale şi nu numai. Din fericire, cazurile de acest gen sunt foarte rare.
Testele pentru identificarea parazitului se vor repeta de câteva ori pe parcursul sarcinii.
Dacă ai această infecţie, atunci tratamentul va conţine un antibiotic şi se va verifica, prin amniocenteza, dacă şi bebeluşul a fost infectat. Antibioticul îl va ajută pe bebeluş să facă faţă mai bine infecţiei şi efectele sale să fie mai mici.
Pisica şi bebeluşul?
Dacă pisica este sănătoasă, este deparazitată şi nu iese din casă, atunci nu trebuie dată afară din familie. Trebuie să ai grijă, însă, să nu rămână singură în cameră cu bebe, deoarece se poate urca pe el.
În ceea ce priveşte părul de pisică şi credinţa conform căreia acesta poate fi înghiţit şi poate provoca boli grave, trebuie să se ştie că aceasta este doar un mit.
Părul în sine nu reprezintă niciun pericol (nici cel de om, nici de pisică) fiindcă este eliminat prin digestie. Nu atacă organele interne şi nici nu se „lipeşte” de esofag sau intestine. Eventual rămâne în gură şi este eliminat prin scuipat sau înghiţit cu un pahar cu apă.
Ingerarea unui fir de par de pisică poate fi periculoasă numai dacă există anumiţi paraziţi care se prind de firul de păr. Aceştia pot provoca, într-adevăr, boli - dacă ajung în organism (spre exemplu, parazitul Echinococcus – dar este purtat numai de animalele bolnave, neîngrijite sau nevaccinate şi care consumă carne crudă). Dacă pisica ta este vaccinată, stă în casă tot timpul şi nu este hrănită decât cu mâncare specială, nu există riscul de transmitere a unor paraziţi.
Iar dacă ai nevoie de motive pentru a păstra pisica, în afara iubirii pe care deja o simţi pentru ea, trebuie să ştii că prezenţa ei în casa copilului îi întăreşte acestuia sistemul imunitar, îi scade riscul de a dezvolta alergii şi ajută la prevenirea astmului.
