Sari la conținut

Sarcina oprita din evolutie, cea mai grea incercare

Eu am ramas insarcinata prima data in luna de miere, am fost in culmea fericirii, imediat am facut un test de sarcina si la 6 saptamani eram la ginecolog care a confirmat sarcina...au urmat si analizele de rutina si totul era cum nu se putea mai bine eram in culmea fericirii, am anuntat toate neamurile, prietenii.... Toata lumea se bucura pt noi.
 
La opt saptamani de sarcina au aparut primele sangerari, am mers la doctor mi-a prescris arefam (ovule cu progesteron) si repaus la pat. Dupa administrarea ovulelor sangerarea s-a oprit si odihna acasa mi-a prins foarte bine. In saptamana 10 de sarcina m-am trezit dimineata sangerand, am mers la medic care mi-a spus ca sarcina s-a oprit in evolutie. Nu imi venea sa cred, am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare, a fost cea mai urata zi din viata mea.
 
Doctorul a spus ca 1 din 5 femei trece macar o data in viata prin asa ceva si ca pur si simplu embrionul a fost respins de organism, ca nu e nimic inneregula cu mine, sa incercam din nou dupa 2 luni fara a face analize suplimentare
 
 
 
Nu mai cunosc pe nimeni care sa fi patit asa ceva, toate prietenele mele (chiar daca au ramas greu insarcinate) au dus sarcina pana la capat. Mi-a fost fosrte greu pentru ca nimeni nu intelegea prin ce trec. Multa vreme nici nu am vrut sa vorbesc cu nimeni despre acesta incercare. Mi-a trebuit mult timp sa imi revin si chiar daca am ramas insarcinata eram tot timpul timorata de ce s-ar putea intampla. Pot spune ca nu m-am bucurat aproape deloc de perioada cat am fost insarcinata si pana nu aveam 16 saptamani nici nu am anuntat multa lume, doar familia stia de sarcina.
 
Am noroc ca sotul meu a fost mereu langa mine si ne-am sustinut reciproc. Si el a suferit in felul lui si a preferat sa nu arate pentru a-mi fi mie mai usor. Toata intamplarea ne-a facut sa fim mai apropiati ca niciodata.
 
Acum avem o minune de fetita care ne insenineaza zilele si cateodata ne tine treji noptile, este o scumpa si nu stim ce am face fara ea. Acum ca o avem am prins curaj si vrem sa ii daruim si o surioara sau un fratior.
 
 
Fiecare trece peste astfel de incercarii in felul lui, important este sa gasesti curajul de a merge mai departe si sa nu te dai batuta pana nu tii in brate un pui de om, doar atunci iti vor fi rasplatite toate eforturile.
 
 
* Articolul este scris de o mamica din comunitatea suntgravida.ro
 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    adevarul.ro

    click.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!