Desi se accepta faptul ca o femeie insarcinata este stresata pentru tata un astfel de comportament este, pe nedrept, considerat neacceptabil. Viata lui nu s-a modificat si in plus se va bucura si de un bebe mic, asa ca nu are de ce sa isi planga de mila!
Si tatal poate sa fie stresat!
Mandria de a fi “construit” o noua viata si iubirea pentru cea care ii aduce pe lume copilul poate fi subminata, in sufletul taticului in devenire, de emotii negative: confuzia de roluri (alaturi de rolul de fiu si de cel de sot se adauga cel de tata, ca sa nu mai vorbim de rolurile sociale si profesionale cu care interfereaza toate acestea, cauzand multiplicarea si modificarea dinamicilor relationale). Apare chiar bulversarea provocata de succesiunea cu repeziciune a evenimentelor, alaturi de noi costuri materiale si psiho-afective.
Acceptarea faptului ca nu mai este cel mai important din propria viata
In plus, in randul taticilor face ravagii frustrarea legata de nesatisfacerea propriilor nevoi si asteptari si de nerecunoasterea celor ale partenerei, care il sanctioneaza pentru aceasta ignoranta, adesea involuntara. Taticul atribuie de regula aceste nemultumiri faptului ca partenera sa este acaparata exclusiv de grija pentru sarcina, neglijandu-si partenerul si autoneglijandu-se. De pilda, comunicarea dintre soti se reduce la interminabile discutii despre sarcina si nastere, planurile se restrang si ele la viitorul copilului, iar partenerul se simte deprivat de toate activitatile placute pe care nu demult le facea impreuna cu sotia, inainte sa se iveasca aceasta “complicatie”. Viitorului tata, i se pare ca sotia sa nu mai stie sa fie decat mama, nu si iubita.
Alte nelinisti
Simtindu-se depasit de situatie, tatal poate chiar intra in panica, la gandul ca acest copil va monopoliza afectiunea sotiei, ca va insemna cheltuieli exorbitante sau ca el, tatal, nu se va putea ridica la inaltimea standardelor impuse de rolul parental, ca nu isi va putea sustine suficient familia, ca va repeta greselile impardonabile ale propriului tata, etc.
Cum depasiti impreuna stresul
Este firesc ca schimbarile majore presupuse de graviditate sa genereze intr-o anumita masura angoasa si deruta, dar, pentru a nu risca o deteriorare a relatiei, cei doi parteneri vor trece peste aceste incidente emotionale, manifestand multa intelegere reciproca, atentie si deschidere fata de trairile, asteptarile si nevoile celuilalt.
Pentru a savura sentimentul de implinire, de realizare a unui ideal de mult visat si de asigurare a trainiciei familiale, fie ca este vorba de prima nastere (unde factorul de inedit si surprinzator este totusi mai intens), fie ca parintii au mai avut experienta unei/unor nasteri anterioare, desigur ca nu exista retete universale: fiecare personalitate este o constelatie unica de insusiri si disponibilitati, iar fiecare cuplu are personalitatea sa aparte. Nu putem decat sa incercam sa ne ascultam unul pe celalalt, sa constientizam trairile, aspiratiile proprii si ale celuilalt si sa tinem cont de ele. Sarcina echivaleaza in plan psihologic cu o cautare spirituala, marcata de exercitii de auto-analiza si de cunoastere a celui de langa noi. La capatul acestui drum, putem avea revelatia ca respiram aerul pur al fericirii.
