Pierderea unui copilului indiferent daca survine in primele luni de sarcina, aproape de termen sau la nastere, aduce cu sine o multitudine de sentimente si reactii. Desi nu le poti alunga; daca le intelegi te vei putea acomoda intr-un final cu pierderea suferita.
Majoritatea persoanelor care sufera o pierdere trec printr-un numar de stadii in drumul lor spre vindecarea emotionala.
Acesti pasi sunt aceeasi doar ordinea aparitiei lor poate varia; tot asa pot varia si sentimentele pe care le resimti:
* Socul si negarea. Poate exista o stare de amorteala si neicredere; sentimentul ca "asa ceva nu mi se poate intampla mie". Exista un mecanism mental destinat sa protejeze psihicul de trauma pierderii suferite.
* Vinovatie si furie. Dispererati sa dea vina pe ceva pentru aceasta pierdere, multi parinti se autoinvinuiesc. Pot exista si sentimente de manie cu privire la nedreptatea lucrurilor indreptate impotriva lui Dumnezeu sau impotriva doctorului. Pot aparea sentimente de invidie fata de altii care asteapta un copil sau care sunt deja parinti.
* Depresie si disperare. Apare o stare de tristetea in cea mai mare parte a timpului sau in permanenta; plangi tot timpul si nu ai pofta de mancare; mai poate aparea si indiferenta fata de tot ce te inconjoara.
* Acceptarea. Cunosti zicala " timpul le vindeca pe toate" ; intr-un final vei accepta pierderea; nu vei uita, dar vei accepta cele intamplate si te vei putea intoarce la viata de zi cu zi.
Despre cum am reusit eu sa depasesc aceste momente puteti citi aici.
* Acest articol este scris de o mamica din comunitatea suntmamica.ro
