Cred că e important să stabilesc un lucru încă de la început: ca un mândru reprezentant al regnului uman masculin, pot spune cu mâna pe inimă că n-am refuzat în viața mea sexul. Până pe la 37 de ani. După, na, te mai lasă…genunchii, mai începi să preferi un meci sau o bere, te mai lasă…genunchii. Mă rog, ați prins ideea, îmi place să fac sex la fel de mult ca oricărui alt bărbat.
Tocmai de aceea am remarcat că bucuria mea de a face sex cu iubita mea în timpul sarcinii a fost într-o relație invers proporțională cu burta ei: cu cât era mai mare burta ei, cu atât mă lăsau pe mine mai tare genunchii. Sigur, nu m-au lăsat niciodată de tot, pentru că eu sunt convins de două lucruri:
1. Orice bărbat este, DE FIECARE DATĂ, la fel de uluit și de bucuros că cineva și-ar dori să se culce cu el. Nu ne obișnuim cu ideea asta, iar din acest punct de vedere (da, știu, și din multe altele) rămânem mereu acei adolescenți nesiguri, plini de hormoni și visând la sexul care nu se mai întâmplă o dată. Iar atunci când se întâmplă, nu ne vine să credem c-a dat ditamai norocul peste noi.
►Citeşte şi Partide de sex specifice doar părinților
2. Orice bărbat trăiește cu frica reală, din momentul în care a terminat o partidă de sex, că aceea a fost ultima oară când a avut parte de așa ceva. Că atât i-a fost norocul și că toată viața va trăi din amintiri. Așa că următoarea dată când se ivește ocazia, revenim la punctul 1 și nu ne vine să credem c-am mai tras o dată lozul cel mare.
Bun, având făcute aceste precizări, acum puteți înțelege mai bine situația în care ne aflăm noi, bărbații, în timpul sarcinii. Nu, nu vă găsim tocmai apetisante. Nu, dacă am avea libertatea de a alege, nu cred c-ați fi în Top….în topul preferințelor noastre. Dar asta nu înseamnă că atunci când vă întrebăm dacă vreți și voi spuneți Da! sau atunci când ne întrebați voi, nu depășim orice barieră fizică sau psihică și ne bucurăm ca niște copii ce suntem de acea experiență.
(…)
Citeşte mai mult pe celmaibuntata.ro
