„Ai încercat să îi dai şi …?”, „Ai încercat să îi spui că…?” - Da, cam aşa decurg discuţiile mele cu celelalte mămici, pe care le întâlnesc în parc.
De 3 ani încoace, de când sunt mamă, am încercat să răspund cât mai elegant la sfaturile mămicilor-expert din jurul meu. Ori de câte ori deschideam gura să mă plâng de momentele în care parcă maternitatea nu era pentru mine, primeam la schimb numai sfaturi care aparent funcţionau la toţi copiii.
►Citeşte şi De ce devenim experţi în tot la vederea unei gravide
Chiar zilele trecute, când am început să mă plâng în faţa unei mame de faptul că fata mea nu mănâncă, mi-am dat seama de ceva: primeam „mamsfaturi”.
Cum, nu ştii ce sunt „mamsfaturile”? Sunt acele sfaturi venite din partea mamelor care îţi spun mereu cum să îmbunătăţeşti sau să rezolvi o situaţie, cu toate că în mare parte habar nu au despre ce vorbesc. Bine intenţionate sau nu, mamsfaturile se dovedesc utile doar de foarte puţine ori.
Toate mamele facem asta, tot timpul, ştiu… Dar iată de ce nu funcţionează! Să spunem, spre exemplu, că micuţul tău nu mai vrea să meargă la cursurile de înot. Tu, supărată fiind, ce faci? Începi să te plângi la una dintre mămicile din cercul tău de prieteni, aşteptând să găseşti sprijinul de care mama din tine are atât de mult nevoie! În schimb, aproape ÎNTOTDEANA se trezeşte o mămică să îţi spună că şi copilul ei a trecut print-o situaţie asemănătoare şi că cel mai bine ar fi să… şi să…
Unde auzim mamsfaturi? În parcuri, pe holurile grădiniţelor, la locurile de joacă pentru copii, pe grupurile de Facebook… oriunde se întâlnesc cel puţin două mămici. Am primit atât de multe sfaturi irelevante de la mămici, pe grupurile de mămici, când nu aveam nevoie decât de puţină empatie, încât am obosit să mă mai plâng.
Ca să nu mai spun de sfaturile care… numai sfaturi bune nu se vor a fi. Pentru că întotdeauna, dar întotdeauna, se găseşte cineva să îţi povestească de o situaţie asemănătoare prin care a trecut vecina surorii tatălui colegului de serviciu, care a făcut exact aşa cum voiai şi tu să faci, într-o anumită situaţie, şi copilul are enorm de suferit.
Nu vreau să fiu înţeleasă greşit, poate că şi eu, la rândul meu, când aud că o mamă se plânge, am tendinţa de a sări cu tot felul de sfaturi, în speranţa că voi fi de ajutor… Cu toate că sigur ne ajung degetele de la o mână pentru a număra situaţiile în care am oferit, într-adevăr, soluţia benefică…
►Citeşte şi Lasă-mă să mă plâng
Iar tendinţa noastră, de a oferi mamsfaturi, este oarecum de înţeles. Trăim într-o lume a sfaturilor constante, o lume în care găsim informaţii menite să ne ajute, pe diverse site-uri, în diverse articole, scrise de diverşi experţi.
Şi atunci, de ce mă plâng?!
Pentru că eu consider că ne-am face viaţa mai uşoară dacă, atunci când am mai auzi că o mămică se plânge, nu ar mai fi totul despre noi. Dacă măcar i-am da mamei senzaţia că o înţelegem, că ne putem pune în pielea ei, că încercăm să înţelegem prin ce trece… Dacă am închide gura pentru câteva secunde şi am sprijini-o pe mamă prin linişte, nu prin cuvinte rostite doar pentru a spune ceva… Pentru că mama care are nevoie de umărul nostru mai tare se izolează, mai tare se închide în sine dacă, în loc să audă că cineva este cu ea şi o înţelege, aude că în alte cazuri a existat ceva care a dat roade. Pentru că mama aceea simte că pentru ea şi pentur micuţul ei nimic nu va funcţiona, niciodată (chiar dacă nu este aşa) şi, atunci, nu are nevoie decât de înţelegere…
Nu spun că mamsfaturile sunt greşite. Poate că sunt într-adevăr de folos, dar, oricât de asemănătoare ar părea situaţiile prin care trec copiii noştri, sunt o mulţime de lucruri care diferă: de la context, până la temperamentul copilului şi nu numai.
Realitatea este că maternitatea e al naibii de grea pentru fiecare dintre noi şi că sfaturile necerute rareori ne fac viaţa mai uşoară. Iar în cazul meu, sincer, chiar fac mai mult rău decât bine…
