In afara de semnificatia pe care botezul o are pentru viata spirituala a copilului, mai este important dintr-un punct de vedere: este prima petrecere la care mergi in calitate de mama.
S-o zicem pe sleau: daca botezul s-ar limita doar la semnificatia lui religioasa, slujba de la biserica ar fi suficienta pentru toata lumea. Hai, plus o masa mai dichisita acasa, in familie. Si, poate, multi chiar asa o fac.
Dar cred ca nu mai este de mult doar un prilej de sarbatorit crestinarea copilului, ci si de introdus copilul in „societate” (familia extinsa, prieteni, cunostinte cu „obligatii” - cum se poarta la romani) si de admirat silueta proaspetei mamici, care s-a dat peste cap pentru aceasta prima petrecere foarte importanta din noua ei viata. E ca si cum iesi din nou in societate dupa ce nasti – practic, asa se si facea pe vremuri, cand ritualul bisericesc oranduise botezul copilului la sase saptamani, iar intelepciunea populara recomanda mamei si copilului sa nu iasa din casa in prima luna de viata. Acum poti sa-ti postezi pe retelele de socializare formele incredibile de proaspata mamica, dar tot nu se compara cu o petrecere la care sa fii centrul atentiei tuturor. Dupa copil, bineinteles.
Iata, prin urmare, care sunt tendintele dificile ale serii, de acoperit cu strategii si pregatire sufleteasca:
Sfaturile „batranilor”. Botezul poate fi chiar prima ocazie de reunire a familiei extinse de ambele parti. E prilejul perfect pentru cei din garda veche sa se „coalizeze” impotriva proaspetilor parinti – mai ales a mamei, „icoana” de puericultura in noua familie – si sa-si verse asupra lor tot bagajul de invataturi intr-ale cresterii copiilor. Mai ales daca-l banuiesc pe ala micu’ de vreun disconfort (plange, varsa, ii curg mucii sau transpira). Daca n-ai chef de contre (in care vei intra inevitabil, ca esti satula de sfaturi de cand ai nascut), incearca sa stai numai intre prieteni de-o seama cu tine, ideal care n-au copii si care oricum vor fi mai preocupati sa-ti admire bebelusul sau pe tine.
Pupaturile pe copil. Cred ca regula religioasa conform careia copilul nu trebuie pupat intre baia din cristelnita si baia de a doua zi („luatul mirului”) a fost facuta tocmai ca sa scape proaspetele mame de o gramada de nervi la botez. Mai ales toate babele si toti copiii vor sari pe proaspatul crestin sa-l „dragaleasca” si sa-si exprime dragostea si atractia fizica fata de el prin tot felul de gesturi, intre care pupatul sta la loc de cinste. La fel sta si transmiterea de microbi in cazul asta.
Invadarea spatiului tau si al copilului. Ti-ai dorit sa fii centrul atentiei la petrecerea asta, asuma-ti-o. Lumea va roi in jurul tau pentru ca te va vedea ca un fel de gazda – desi ai ales sa faci asta la restaurant tocmai ca sa nu mai ai grija dezordinii de acasa. Daca mai tii si copilul in brate, chiar ca vor fi claie peste gramada pe capul tau. Pregateste-te pentru o seara in care vei gasi cu greu momente sa-ti tragi sufletul, in care bebelusul tau va trece din mana-n mana – si n-o sa se duca nimeni la baie special sa si le spele inainte sa-l ia la alintat, in care lucrusoarele sale (hainutele, jucariile, carutul, biberonul, suzeta etc.) vor fi atinse in fel si chip. Asa ca mai bine te faci ca nu vezi si te rogi in gand ca harul botezului sa functioneze la cote maxime in acele ore de grea incercare.
Cerintele speciale ale invitatilor. De exemplu, unii nu stiu sa ajunga la biserica si te suna disperati. Altii nu s-au interesat anterior de drumul pana la restaurant si vor explicatii chiar in biserica, chiar de la tine, care ai mainile pline de copil, bagaje, flori etc.. Iar la petrecere poti fi solicitata ca sa obtii muzica mai incet, tortul mai repede sau inca o sticla de vin la masa. N-ai ce sa faci, invitatii apeleaza la partea mai apropiata din cuplul sarbatorit. Ideal ar fi sa tratezi cu barbatul din timp si sa va faceti o strategie de intr-ajutorare: el e vigilent si-ti ia de pe cap toate astea, iar tu il scapi de grija copilului.
Lipsa de ajutor. Ce frumos e la botez! Cand esti invitat, desigur. Altfel, e o petrecere la care tot trebuie sa schimbi scutece, sa dai de mancare, sa alini un copil suprastimulat de zgomot, lume multa, lumina puternica etc., sa ai grija sa-si faca somnul si asa mai departe. Basca daca alaptezi si n-ai vreo camera rezervata in apropiere lucrurile se complica. Daca vrei sa simti si tu ceva din petrecerea asta, sa mai apuci o vorba cu prietenii pe care nu i-ai mai vazut din trimestrul doi de sarcina, sa joci o hora si sa-ti mananci in tihna macar friptura, atunci organizeaza un sistem de ajutor pentru seara respectiva, sistem care sa implice barbatul tau si femeile apropiate din familie: mama, sora, soacra, cumnata. Evident, copilul ar trebui sa fie cat de cat obisnuit cu toate aceste persoane desemnate sa-l ia in brate, sa-l legene, sa-l schimbe, sa-i dea un biberon de lapte, sa-l plimbe cu carutul de colo-colo, sa nu se trezeasca abandonat unui strain.
Stresul tau se va diminua considerabil in momentul in care copilul va parasi petrecerea. Daca ai cu cine sa-l trimiti acasa, ca sa doarma linistit in patutul lui, fa-o. N-are nicio logica (si nici un beneficiu) pentru nimeni sa-l tii la petrecere pana la sfarsit sau pana la tort sau pana la vreun moment pentru care insista nasii, de exemplu (poti sa scoti din calcul momentul ursitoarelor – e o sceneta destul de stupida). Copilul si-a facut numarul la biserica, e suficient. Oricum nu pofteste la friptura, inca.
Sursa foto articol: sweetbabygiggles.wordpress.com
