Intr-un fel stau lucrurile inainte de conceptie sau chiar in timp ce-ti porti burta de gravida, si intr-un cu totul alt fel simti lumea inconjuratoare dupa ce ai un copil.
Ce sa stiu despre maternitate inainte de a avea un copil? Nimic mai mult decat ce-am vazut pe la prieteni sau prin viralele de pe net. Sfaturile de la „binevoitori” nu se pun, ca n-aplecam urechea la ele. Eu ma tineam mandra de parca citisem o biblioteca de puericultura, ma stiam pe mine, imi stiam viata si prioritatile, ce-mi place si ce nu, asa ca, gandeam eu, cat de tare se pot schimba toate astea? Nu, acesta nu este un articol din seria „auleu, cat mi-a schimbat copilul viata”, ci o insiruire de lucruri amuzante despre care, inainte de a fi mama, am spus ca nu le voi face niciodata dupa.
1 Sa-i cant copilului meu. Eram in luna a doua de sarcina la petrecerea de Craciun a firmei cand m-am urcat pe scena si am dat un rateu incredibil cu o interpretare a celebrei piese „Strangers in the night”. Oficial, toata lumea din companie a stiut de atunci ca pot crapa geamuri cu vocea. Nu mi-era atat de mirare, avand in vedere ca toata copilaria mi s-a spus acasa: „N-ai voce, nu te mai chinui atat!”. Dar, pentru o clipa, barbatul m-a incurajat ca pot face asta, asa ca m-am urcat, totusi, pe scena. Cand i-am cerut socoteala dupa incident, a zis ca eram atat de entuziasmata de provocare, incat n-a putut decat sa ma sustina. Un simpatic, nu? As fi putut sa-mi iau o trauma grava pe treaba asta, dar uite ca am reusit sa fac unul din lucrurile pe care mi-am propus sa le evit ca mama: sa cant copilului meu. Nu, nu l-am „asasinat” cu vocea mea, ci l-am distrat si dezvoltat si invatat cu rime. Ca nu sunt cristaline, nici nu si-a dat seama, ca acum cantam impreuna.
2 Sa-i fac o mie de poze si sa le postez pe Facebook. In primul rand, ma enervau toate alea care nasteau si postau zece cadre ale bebelusului facand acelasi lucru – de obicei, nimic interesant pentru cineva care nu are copii. Oricum, redundant inainte de toate. Apoi, ma enervau ca nu mai aflam nimic despre ele efectiv, dar stiam totul despre copiii lor. Dupa nastere, am publicat si eu poza regulamentara cu copilul si a avut atat succes, incat am simtit ca si cum as fi bagat botul la borcanul cu miere. De cealalta parte a baricadei, nu mi s-a mai parut atat de groaznic sa postezi poze cu ala micu’. Bineinteles, formarea de jurnalist nu-mi permite sa fiu redundanta si nici banala. Totul trebuie sa fie o stire!
3 Sa fiu relaxata cu microbii. Doamne, daca nu m-am crucit cand am vazut un bebelus cum isi recupereaza covrigul scapat sub masa si il ia la rontait de unde ramasese! Cum sa-l lasi sa faca asa ceva?! Microbii ce pandesc?! M-a tinut ceva socul, ca am povestit faza de cateva ori. Ei bine, acum, copilul meu nu numai ca baga orice in gura – si-l lasam sa faca asta, convinsi fiind ca asa cunoaste el lumea – nu numai ca ii scapa mancare din manuta, o ia de jos si isi continua masa, dar chiar il ajutam cu asta, numai sa vedem ca-si umple si el burta cu ceva! Nu mai vorbesc de toate panicile cu stersul prafului de doua ori pe zi sau cu intinsul copilului pe diverse suprafete, „nesterile”, atunci cand avea numai cateva saptamani. Gandurile astea n-au tinut mai mult de cateva zile dupa nastere, pana am vazut cat de rezistent poate fi un bebelus.
4 Sa-l las sa plece in parc cu hainele murdare. Mama, ma gandeam la acest aspect de parca era copilul asteptat si inspectat de paparazzi la poarta parcului si trebuia sa fie absolut scrobit. Mi-a trecut repede, dupa primele zile in care am pus copilul in fund la locul de joaca, sa socializeze si el. Iar de cand nu mai accepta bavetica, se murdareste si in casa, la masa, nu doar in parc. Cat sa mai spal si eu? Asa ca un tricou cu un pic de saliva amestecata si nisip si banana pe el nu-i o tragedie, mai poate fi purtat la vreo doua iesiri, nu? Cu mana pe inima spun, fara regrete: cred ca am cel mai murdar copil din parc.
5 Sa-l familiarizez cu tehnologia. Vedeam copii ca abia se tineau pe picioare, in schimb tineau cu strasnicie de telefonul sau tableta parintelui, bucuros ca asta micu’ nu-i da bataie de cap. Mi se parea groaznic, „eu n-o sa-l las nici macar sa se apropie de rahaturile astea!”, tunam de indignare. In continuare mi se pare groaznic sa-l familiarizezi pe copil cu un dispozitiv numai ca sa-i dai de lucru si sa-i taca gura. In continuare imi tin telefonul, tableta, laptopul in afara ariei in care se misca el. Dar stiu ca-i fac o bucurie atunci cand ii dau voie sa apese pe butoane, sa-l auda pe tati la telefon sau sa vada filmulete cu el insusi.
6 Sa n-am casa la linie. Nu doar curata si ordonata, ci perfecta! Sincer, mi-a mers in primele luni dupa nastere, cand copilul oricum nu face dezastru, doar sta acolo – dar si asa iti mananca o gramada de timp, pe care l-ai fi putut dedica curateniei, de exemplu. Dar, in curand, n-am mai avut nici timp, nici energie pentru asta si am ales sa nu-mi mai pese atat de mult. E mai bine pentru psihicul tuturor, inclusiv al copilului, care simte din plin orice tensiune din casa.
7 Sa las copilul sa-mi faca programul. Da, suna oribil, suna frustrant sa-ti ghideze o mana de om agenda. Asa gandeam cand auzeam asta la alti parinti, in era de „dinainte”. Dupa perioada de nou-nascut in care copilul dormea oriunde, oricum, si in care mi-am urmat cu indarjire programul – probabil sa demonstrez tuturor ca inca pot – am ales sa am un copil cooperant si multumit, astfel incat mi-am mulat eu treburile dupa orarul lui de somn si masa. Ce sa vezi, prioritatile mele se schimbasera atat de mult incat nici macar nu mi-a pasat!
Si, ca sa fac o insiruire pe scurt de lucruri pe care n-as fi crezut vreodata ca le voi face ca mama, iata: sa-mi las copilul sa bage mana in priza, sa-l las sa manance nisip, sa-l las in fundul gol pe plaja, sa-l las sa doarma cu noi in camera (ne dorim sa doarma si cu noi in pat, dar stim ca n-ar fi somn acela), sa ies fara fond de ten din casa, sa-i dau sa linga inghetata la un an, sa-l las sa bage mana in gura unui caine, sa-l las sa arunce cu mancarea pe jos, sa-l las sa se traga de par cu mainile pline de mancare, sa-l las sa mearga in picioare pe masa, sa-l las sa bea din balti dupa ploaie, sa nu-mi mai intind parul cu peria dupa fiecare spalat, sa nu mai port tocuri zilnic...
Sursa foto articol: time.com
) ma recunosc la ficare . si ,
